prolog:

ghetele bune prin mine trec sârme reci pe care odihnesc graurii din livada cu vişini la întâlnirea cu un corp străin degetele mele se fisurează eu nu sunt puternic. doar că mă trezesc mai devreme şi îmi ascund cârjele în lift. când se deschid uşile arăt că am găsit un motiv pentru care să îmi încalţ ghetele bune şi să le port fiecare gură de aer îmi schimbă înfăţişarea

Eu sunt George. m-am închis aici de bunăvoie pentru că nu am ştiut cum altfel să mă apăr lupt cu o amorţeală ce vrea să pună stăpânire pe mine fiecare mişcare e o mică victorie un teren câştigat. zgomotul alb se apropie. mâinile, una de alta se frâng răbdătoare nu vor lăsa nimic să se piardă aici totul îmi este de folos chiar şi golul care s-a adunat între noi

scena cu moartea:

cel mai frumos film pe care l-am văzut avea numai 5 secunde îl arăta pe Mihai pe banda întâi celălalt ieşise în intersecţie să facă dreapta toate s-au sfărâmat în 5 secunde iar Mihai ieşind prin parbriz... nu a fost ca atunci când manechinele perfecte îşi aşază capul pe airbag, gata să aibă cel mai liniştit vis şi totul merge încet, jucăriile plutesc în jur Mihai a rămas întins pe bordură în cămaşa lui albastră, toate s-au mişcat doar 5 secunde. toate în el şi în afară