– Vino cu mine. Maria simți cum gazda petrecerii o trăgea atât de insistent de braț, încât fu cât pe ce să cadă. Vreau să-ți fac cunoștință cu niște conaționali ai tăi, din Grecia: Aristotel și Tina Onassis. Iată-i. Cu brațul întins, gazda anunță:

– Ea e Maria Callas. Câțiva ani mai târziu, Maria își aminti de acel moment aparent banal. Se gândi că, atunci când întâlnești pentru prima oară pe cineva care o să-ți dea viața peste cap în așa măsură încât nimic să nu mai fie la fel, ar trebui să existe un semnal de alarmă, ceva care să te avertizeze în legătură cu importanța evenimentului. În mitologia greacă, semnul ar fi fost un tunet, un cutremur, o eclipsă de soare. În cazul ăsta, nici vorbă de așa ceva. Doar murmurul conversațiilor politicoase din jur, un cvartet de coarde care cânta Schubert și clinchetul paharelor de șampanie ciocnite sub candelabrele de cristal. Bineînțeles că Maria auzise de Onassis. Informațiile variau în funcție de ziarele pe care le citeai – unele dintre ele îl descriau ca pe omul cel mai bogat din lume și ca pe o gazdă fermecătoare pe iahtul său, Christina, iar altele spuneau că era un escroc și un pirat de talie internațională. Maria observase cu surprindere că era mai scund decât ea, dar o atrăsese numaidecât licărirea jucăușă din privirea lui, ca și fermitatea cu care îi luase mâna și se aplecase să i-o sărute.

– Sunt onorat s-o cunosc pe cea mai mare soprană a lumii, îi spuse el, astea fiind primele cuvinte pe care i le adresase vreodată. – Poate că una dintre cele mai mari..., murmurase ea, fiindcă astfel de hiperbole o făceau să se simtă stânjenită.

– Cred că sunteți singura persoană de aici care nu-și recunoaște realizările la adevărata lor valoare, îi spusese el, arătând, cu o ușoară mișcare a capului, către cei din jur. Erau acolo mai mulți actori, tot felul de personaje mondene, câteva fețe regale și o mână de politicieni, dar puțini din lumea operei – anturajul obișnuit al Mariei. Ducele și ducesa de Windsor atrăgeau atenția tuturor, căci purtau coroane, ca și cum ducele ar fi vrut s-o ia în derâdere pe cea la care renunțase odată cu abdicarea lui de la tronul Marii Britanii; prințesa Grace de Monaco se plimba încoace și-ncolo cu un zâmbet încântător pe față, în ciuda absenței bătătoare la ochi a prințului Rainier, la mai puțin de un an de când se căsătoriseră, iar Elizabeth Taylor era la bar, flirtând cu un bărbat oacheș, care sigur nu era soțul ei.