Toto, simt că nu mai suntem în Kansas. Ador scena asta. Ca toată lumea, nu-i așa? Căsuța de lemn nu se mai răsucește prin văzduh și s-a prăbușit peste Vrăjitoarea cea Rea din Est. Dorothy s-a scuturat și și-a luat coșulețul. Cu cățelușul sub braț și cu ochii măriți de uimire, a trecut din sepia în Tehnicolor. Cu toții vedem că nu mai e în Kansas, dar mie îmi place că Dorothy ne spune că simte asta. Iată râul albastru și sclipitor, iată dealurile liliachii și iată florile roz, cu corole uriașe. Si iată Drumul din Cărămidă Galbenă, care îi va duce pe Dorothy, pe Sperietoarea de Ciori, pe Omul de Tinichea și pe Leul cel Laș până la Orașul de Smarald, unde fiecare va găsi ceea ce caută. Cu alte cuvinte, exact o poveste a transformării de sine, o căutare a eului adevărat - și, spuneți-mi dacă greșesc, nu este cumva și o poveste a culorilor? Culorile sunt un fenomen uluitor. Ele se află pretutindeni și ne influențează la tot pasul - aproape fără să ne dăm seama. De fapt, suntem conștienți doar în proporție de aproximativ 20% de hotărârile pe care le luăm sub influența culorilor, deși facem asta tot timpul: hotărâm cu ce să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, ce să cumpărăm, cum să ne relaxăm, ba chiar și cum să ne bem cafeaua de dimineață. E suficient să ne închipuim cum ne-am descurca fără culori, doar pentru o clipă, ca să înțelegem cât sunt de importante în viața de zi cu zi. Fără culori, cum am ști dacă înțepătura unei insecte e inofensivă, cum am ști dacă putem să traversăm strada sau dacă un fruct e copt ori otrăvitor? Și cum am ști pe ce cale vom ajunge la noi înșine? Pentru că, în momentul în care ne concentrăm asupra culorilor, începem să înțelegem și ceea ce simțim. Iar conectându-ne la ceea ce simțim, ne putem cunoaște mai bine, cu adevărat. Percepem culorile privindu-le, pentru ca apoi să ne pătrundă în inimă. Culorile se împletesc cu emoțiile și ne influențează rațiunea și comportamentul. Dacă am „stinge" culorile, ne-am „stinge" sentimentele. CULOAREA - UN LIMBAJ PE CARE ÎL FOLOSIM CU TOȚII 1 I Ne-am pierde „instrumentele" cele mai intime și mai profunde de a ne exprima trăirile. Intr-o lume fără culori ne-am înstrăina unii de alții și am rătăci contactul cu propria ființă interioară. Dar cum reușesc culorile să facă toate lucrurile astea? ADEVĂRATELE NOASTRE CULORI Studiez culorile și lucrez cu ele de mai bine de douăzeci de ani. Cercetez cum ne fac să gândim și să simțim și modurile în care putem să le folosim ca să ne potențăm starea de bine. Lucrez cu arhitecți, cu designeri de interior, cu designeri de bunuri de consum, cu stiliști personali, cu spitale și cu branduri importante, dar și cu clienți obiș-nuiți - și știu că, pentru a înțelege realmente modurile în care ne putem bucura pe deplin de impactul culorilor, trebuie să înțelegem modurile în care ele ne influențează la nivel mental, fizic și emoțional. Psihologia culorilor poate să dezvăluie adevărata personalitate, fie a unei afaceri, fie a unei persoane. Iar magia se relevă în clipa în care descoperim culorile care se află în însuși miezul ADN-ului nostru! Instinctiv am știut întotdeauna că lucrul cu culorile e un proces magic. îmi amintesc clar ce fericită eram la patru sau la cinci ani când stăteam în fața creioanelor și a cutiilor de acuarele, întrebându-mă ce voi desena sau picta cu ele. însă după terminarea școlii am „alunecat" spre zona IT și am început să lucrez departe de culori, ca manager de proiect sau ca analist de business. Abia mai târziu, spre treizeci de ani, când, în Australia mea natală, m-am apucat să studiez designul de modă și galanteria, am avut revelația culorilor! Prindeam pene ciocolatii pe o pălărie într-o nuanță întunecată de albastru-verzui și am rămas mută când am conștientizat puterea acelor culori reunite. Mi-am spus: „Asta e! Asta înseamnă culoare!"