Nevastă-mea nu a avut niciodată ceva special în personalitatea ei. Cel puţin aşa am crezut până în ziua în care s-a hotărât să devină vegetariană. Sincer să fiu, nici măcar nu m-am simţit atras de ea atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată: nu era nici prea înaltă şi nici prea scundă; părul, tuns bob, nu era nici prea lung şi nici prea scurt; tenul uscat, de nuanţă gălbuie, se exfolia întruna; avea pleoape căzute şi pomeţi puţin proeminenţi; era îmbrăcată în haine de culori neutre, inexpresive, ca şi cum i-ar fi fost frică să-şi arate personalitatea, încălţată în cei mai simpli pantofi de culoare neagră, se apropiase de masa la care o aşteptam, mergând nici prea repede, nici prea încet, cu paşi nici prea grei, dar nici prea uşori. M-am căsătorit cu ea tocmai pentru că nu avea niciun farmec special şi nici defecte prea mari. Caracterul ei simplu şi nepretenţios, nedotat cu vreo inteligenţă sclipitoare şi rafinament, mă făcea să mă simt relaxat în preajma ei.

Nu fusese nevoie să mă dau intelectual pentru a o cuceri; nu s-ar fi înfuriat dacă as fi întârziat la întâlnire si nici nu aveam » > de ce să mă simt descurajat că m-ar fi comparat cu bărbaţii din cataloagele de modă. Nu se sinchisea deloc nici de burta care începuse să-mi crească după ce-am trecut de douăzeci şi cinci de ani, nici de braţele şi picioarele mele subţiri - în ciuda eforturilor pe care le faceam ca să pară mai musculoase - şi nici de penisul meu mic ce îmi dădea un complex de inferioritate de care nimeni nu ştia.

Mie niciodată nu mi-au plăcut exagerările şi lucrurile care nu sunt de nasul meu. In copilărie umblam cu puşti mai mici decât mine cu vreo doi sau trei ani şi faceam pe şeful găştii din cartier. Apoi, am aplicat la facultatea de la care puteam primi uşor o bursă destul de mare şi, mai târziu, m-am mulţumit cu un salariu lunar cu care nu mă > puteam lăuda, dar pe care-1 primeam regulat, lucrând la o mică firmă care-mi aprecia modestele mele competenţe. Prin urmare, decizia de a mă însura cu cea mai banală femeie din lume a fost una cât se poate de firească. Pentru mine, din start, femeile frumoase, inteligente, voluptoase, atrăgătoare şi din familii înstărite nu ar fi fost decât nişte prezenţe care mi-ar fi deranjat existenţa.