Când maşina începu să dea rateuri şi apoi muri la vreo doi kilometri de Las Vegas, lui Darcy Wallace îi trecu prin minte că putea foarte bine să rămână acolo şi să se coacă sub soarele violent al deşertului. Mai avea 9 dolari şi 37 de cenţi şi nici o perspectivă optimistă. Trebuia să se considere norocoasă până şi pentru acea sumă jalnică, din moment ce în ajun geanta îi fusese furată lângă un restaurant din Utah. Ultima ei masă fusese un sendviş cu textură de cauciuc, aşa că banii rătăciţi pe care îi găsise în buzunar erau ultimul miracol la care se putea aştepta. Atât slujba, cât şi casa din Kansas se duseseră pe apa sâmbetei. Nu avea familie şi pe nimeni la care să se întoarcă. 

Prin urmare, se hotărâse fără mari deliberări să îşi arunce hainele într-o valiză şi să plece departe de ceea ce se întâmplase şi de ceea ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas. Pornise spre vest din simplul motiv că maşina se îndreptase în acea direcţie, iar Darcy o luase ca pe un semn. îşi promisese o aventură, o odisee personală şi o viaţă nouă, mai bună. Nu mai era suficient să citească despre tinere curajoase care înfruntaseră lumea, îşi croiseră un drum, îşi asumaseră riscuri şi acceptaseră senine provocările. Sau aşa îşi spusese în sinea ei pe măsură ce kilometrii se derulau pe contorul berlinei vechi şi bolnăvicioase. Era timpul să facă ceva pentru ea însăşi sau măcar să încerce. Dacă ar fi rămas, s-ar fi supus regulilor. Din nou. Ar fi făcut ce i s-ar fi cerut. Din nou. Şi şi-ar fi petrecut viaţa bântuită de visuri şi regrete. 

Dar acum, la o săptămână după ce se strecurase afară din oraş în toiul nopţii, ca o hoaţă, începeau s-o roadă îndoielile. Poate că era menită să urmeze toate regulile. Poate că ar fi trebuit să fie mulţumită cu ceea ce îi oferise viaţa şi să îşi păstreze fruntea plecată, în loc să încerce mereu să arunce un ochi după colţ. Gerald i-ar fi oferit o viaţă bună, o viaţă pentru care ar fi invidiat-o multe femei. Alături de el ar fi putut avea o casă minunată, îngrijită de servitori loiali, dulapuri pline cu haine elegante şi convenţionale, potrivite pentru soţia unui director, o casă de vacanţă în Bar Harbor şi vacanţe de iarnă la tropice. Nu ar fi suferit niciodată de foame, nu ar fi dus lipsă de nimic. Trebuia doar să facă exact ce i se spunea, exact când i se spunea. Trebuia doar să-şi îngroape fiecare vis, fiecare dorinţă ascunsă. Nu ar fi trebuit să fie dificil. O făcuse dintotdeauna. Dar era