În 1952, când am publicat Şapte ani în Tibet, carte care a fost tradusă în toate limbile importante ale pământului şi s-a bucurat de un succes mondial, existau toate premisele ca ea să fie întâmpinată cu cel mai mare interes. Asemenea unui roman construit cu rafinament scriitoricesc, începe cu o evadare, se termină cu o evadare şi oferă o perspectivă personală asupra unei vieţi şi a unei ţări pe care numai puţini străini le puteau cunoaşte sau trăi nemijlocit. Chiar dacă acest volum continuă descrierea experienţei mele personale cu Tibetul şi în Tibet, cele două cărţi nu pot fi comparate, după cum nu pot fi comparate nici împrejurările întâlnirilor mele de odinioară şi de acum cu această ţară. Călătoria din 1982, care m-a adus din nou în ţara ce mi-a marcat viaţa, nu a mai fost o aventură: după strădanii de a obţine o viză de intrare care au durat ani de zile şi la care am primit în mod repetat răspunsul „not yet”, mam înscris într-o excursie de grup, căci de ceva timp Tibetul este din nou deschis pentru un număr limitat de vizitatori. După cum era de aşteptat, foarte curând au apărut pe piaţă o serie de cărţi, ca urmare a fascinaţiei exercitate de Tibet. Ceea ce oferă în plus această carte faţă de cele spuse despre Tibet în ultima vreme este punerea faţă în faţă a situaţiei din trecut şi a situaţiei din prezent – în afară de Hugh E. Richardson şi A.R. Ford, doar eu mai pot face asta. Astfel, impresiile mele referitoare la Tibet sunt mereu altele, lucru de la sine înţeles, deoarece am tot timpul în vedere şi situaţia pe care am cunoscut-o odinioară. Sper să mi se îngăduie să fiu sceptic faţă de „dezgheţul” ideologic pus în scenă de chinezi, deoarece îmi răsună încă în minte cuvintele şoptite de nişte prieteni din Lhasa: „totul este tsüma”, „totul este aparenţă”. Deoarece nu pot presupune că toţi cititorii, mai cu seamă cei mai tineri, mi-au citit cartea apărută în urmă cu treizeci de ani, Şapte ani în Tibet, şi pentru că doar cunoaşterea multor chestiuni şi stări de fapt de atunci ar duce la înţelegerea comparaţiilor şi descrierilor mele, am fost constrâns să repet unele lucruri pe care le-am scris deja. Prin această carte doresc în primul rând să atrag atenţia asupra unor valori culturale foarte preţioase care s-au pierdut şi să arăt cât este de important să se găsească o cale de a salva autonomia şi patria acestui popor fascinant din multe puncte de vedere, un popor al cărui destin m-a impresionat foarte puternic.