Nicolette Besson avea să moară . Avea de gând să se înece serios dacă frații de Vincent nu părăseau veranda. Ca să-și țină capul sub apă și să nu se mai întoarcă niciodată, pentru că n-avea cum naiba să-i lase să o vadă în noul ei costum de baie. Nu. Ea se uită peste marginea piscinei. Erau șanse mari ca frații nici măcar să nu știe că e în piscină, deoarece era în genunchi în capătul puțin adânc, ascunzându-se ca un idiot. Ce făceau acolo, toți ghemuiți, șoptind? Cunoscându-i, probabil că nu făceau nimic bun. Dacă tatăl ei ar ști că sunt aici, toți înghesuiți așa cum sunt, cu Lucian, ca întotdeauna, în mijlocul înghesuirii, ar spune că sunt până la șmecherie . Indiferent ce însemnau prostiile. Devlin era cel mai bătrân de Vincent, iar Gabriel era cel de mijloc. Lucian era cel mai mic dintre frați și avea mereu probleme. Întotdeauna . Mai ales că mama lor a murit și sora lor a dispărut. Devlin și Gabriel arătau exact ca tatăl lor, cu părul negru și intens, dar Lucian și geamănul lui au luat-o după mama lor. Ea chiar spera ca prietenul lui Lucian să nu fie cu ei. Parker Harrington i-a dat furori. El a fost mereu. . . uitându-se la ea. Ceea ce era ciudat, pentru că nu era deosebit de drăguț cu ea. Uneori se uita la ea de parcă nu ar fi vrednică să aibă același aer ca el, iar alteori, se uita la ea ca... . . Nikki se cutremură, nevrând să se gândească la asta. Și-a mușcat buza în timp ce marginea de ciment a piscinei practic și-a ars degetele. Când aveau de gând să plece? Mama ei avea să termine în bucătărie în curând și va trebui să iasă din piscină și apoi o vedeau și ea pur și simplu va muri. Doamne, de ce naiba a intrat vreodată în această piscină? Nici măcar nu putea să înoate, dar totul fusese atât de fierbinte și lipicios. Și se plictisise să stea într-una dintre multele camere din conac, fără să atingă nimic și să nu meargă nicăieri pentru că domnul de Vincent era acasă. Domnul de Vincent nu-i plăcea nici un fel de zgomot și tot ce făcea Nikki era să facă zgomot. Mult. Uneori doar se entuziasma și uita unde era. Să stea liniștită nu era așa cum își dorea să-și petreacă vacanța de vară de la școală. Uf. Au avutLucian și-a dat brusc capul pe spate, râzând sălbatic. Sunetul a tresărit și a simțit buzele tremurând. Lucian a râs cel mai bine . Întotdeauna părea că era la câteva secunde să se întâmple ceva nebunesc – ceva care cel mai probabil l-ar supăra pe tatăl lui și i-ar face pe părinții ei să scuture din cap cu drag. Ce făceau? Privirea ei se îndreptă spre Devlin. Stătea acolo, uitându-se la Lucian cu o față goală. Gabe zâmbea totuși și clătina din cap în timp ce Lucian făcea gesturi ciudate cu mâinile. Gabe zâmbea mereu. Nikki se întrebă dacă Gabe îi adusese vreun lemn de rezervă din atelierul lui. Nu mai făcuse de ceva vreme, iar degetele ei mâncării să folosească noul set de sculptură în lemn pe care i l-au cumpărat părinții ei de Crăciun. Tocmai învăța cum să facă mărgele din lemn, tipul scobit prin care putea forța sfoara pentru a face un colier sau o brățară. Ar putea să-l întrebe pe Gabe acum, dar apoi o va vedea în piscină și nu putea lăsa să se întâmple asta. Dacă era o persoană pe care nu voia să o vadă în costumul ei de baie, era Gabe. Trecând cu pași centimetri peste podeaua piscinei, era atentă și tăcută în timp ce apa creștea constant în jurul ei. O rafală bruscă de vânt legăna umbrela de terasă și parfumul trandafirilor din grădina din apropiere o înconjura. Cerul începea să devină gri și însemna să privească spre sud. O furtună venea. Grozav. Poate că nu ar trebui să se înece. Poate că va avea noroc și fulgerul o va scoate afară. Pentru că nu i-a lăsat să o vadă în ea proastă, prea mare, dintr-o singură bucată, cumpărată de mama de la Kmart-ul local. În nici un caz. Soții de Vincent erau ca trei frați pentru ea — frați mai mari. Ca mult mai bătrân. Ei bine, Gabe și Lucian au tratat-o ca pe o soră. Nu Devlin, totuși. S-a purtat de parcă ea nu ar exista și asta a fost în regulă pentru ea, pentru că nici lui Devlin nu-i plăcea zgomotul și nu zâmbea niciodată. Ca vreodată. Chiar dacă Nikki tocmai împlinise șaisprezece ani, nici măcar nu era sigură ce simțea pentru băieți, în afară de faptul că i se păreau enervanti pe cei mai mulți dintre ei. Și-a auzit mama odată spunându-i tatălui ei că a înflorit târziu. Nikki și-a dat ochii peste cap. Nu era o floare proastă sau așa ceva.

Descarca Seductie sub clar de luna de Jennifer L. Armentrout PDF gratis.