capitolul 1

Era oficial. Era o ratată. Julietta Conte se uita în gol spre peretele crem din casa ei. Straniu, nu își făcuse niciodată timp să agațe fotografii sau tablouri. Fără urme sau găuri de la cuie, liniile drepte și curate o calmau de obicei. Îi aminteau de stilul de viață ordonat și controlat pe care îl ducea cu mândrie. În seara asta însă, perfecțiunea pură a peretelui respectiv nu o făcea decât să se simtă goală pe dinăuntru. Ca o impostoare sau o fantomă. Un sunet ciudat îi scăpă printre buze. Ratase cea mai mare afacere oferită vreodată brutăriei familiei ei, dar să-și piardă mințile nu era o posibilitate în momentul acesta. O lună de documentare, o tonă de documente, somn puțin și numeroase întâlniri sociale îi aduseseră un refuz din partea hotelului Palazzo. Ea fusese așa sigură de succes. În schimb, rămăsese doar cu imaginea cu ea mărturisind eșecul echipei ei în dimineața următoare. Strânse halatul ciocolatiu de mătase mai tare în jurul ei și traversă covorul pufos spre bucătăria ei trendy și își turnă un pahar de Bolla.

Vocile joase de la televizor sporovăiau în spatele ei, dar tăcerea profundă din casa ei aproape că urla. Ce nu era în regulă cu ea în seara asta? Mai pierduse afaceri și înainte. Rareori își permitea să se poticnească în eșecurile ei – învățase să devină mai dură și să se îndrepte spre următoarea ocazie de profit. Nu era ca și cum La Dolce Famiglia era în dificultăți financiare. Nu era o chestiune de viață și de moarte, și, cu toate astea, tentația de a-și lăsa amprenta asupra lumii afacerilor și în familia ei era tot ce mai avea de dăruit. Iar acum nu putea realiza nici măcar asta. Un bâzâit insistent îi ajunse la urechi. Julietta luă telefonul și se uită la mesaj. Sora ei. Din nou. Al treilea sau al patrulea mesaj în seara asta?

Ai făcut-o? Nerăbdarea o irita. Sora ei mai mică era de multă vreme căsătorită și fericită cu iubirea ei și insista că o vrajă ridicolă de dragoste ar fi ajutat-o să obțină asta. Măcar dacă ar fi fost așa. Cât de ușoară ar putea fi viața dacă ai face o listă cu calitățile dorite la un bărbat, ai arde-o într-un foc dedicat Mamei Natură și apoi te-ai pune pe așteptat? Desigur, Julietta încercase să-i explice cu blândețe că nu era meritul cărții, ci totul se datora mai degrabă faptului că erau meniți să fie împreună. Carina refuza să creadă asta. Așa că insistase și îi pusese în brațe cartea cu coperte din pânză violet la ultima ei vizită și o făcuse să jure pe legătura lor ca surori că avea să încerce vraja.

Carina credea cu tărie că, dacă Julietta făcea ridicola vrajă de iubire, bărbatul potrivit avea să apară la ușa ei și să îi schimbe viața. După o oră în care i se tot amintise despre inabilitatea sa de a vedea înspre viitor dincolo de fișierele ei, Julietta acceptase să o facă, convinsă că sora ei avea să uite conversația ridicolă și apoi să își vadă de treabă. Trecuseră două săptămâni și douăzeci de mesaje de atunci. O duzină de telefoane. Și nu dădea încă semne că avea să uite. Tastă două litere pe ecran