Capitolul 1

Costumul EVA o propulsă mai departe pe orbită, iar stomacul lui Sam tresări din nou. Cu tot antrenamentul prin care trecuse și încă simțea o ușoară senzație de greață! La naiba dacă ceilalți vor ști vreodată despre asta. Căpitanul Samantha Norton muncise din greu exact pentru acest moment și o mică indispoziție nu avea să îi stea în cale.

– Hei, Sam. E totul în regulă acolo? Vocea lui Dave Thomas, comandantul misiunii, o făcu și mai alertă.

– Da, Dave. Ajung la tunul spațial chiar acum. Inițializarea și armarea lui nu-mi va lua mai mult de câteva minute. Avansă mai departe mânuind jeturile costumului EVA și deși avea o coardă de legătură lungă până la navă, se simțea liberă, dar și umilă când își dădea seama cât de mică era ea pe scara universală. În jos era Pământul și în fața ei era acel cilindru de metal lung de cincisprezece metri și lat de aproape un metru.

Era unul dintre noile tunuri spațiale pe care Forța Spațială a SUA trebuia să le instaleze pe orbita Pământului. Aceste arme puteau genera raze laser concentrate care, potrivit președintelui Wilson, trebuiau să apere Pământul de orice amenințare extraterestră. Și nu vorbea aici despre amenințări din partea omuleților gri, ci era vorba despre meteoriți sau alte corpuri cosmice care rătăceau prin spațiu. Desigur, mai multe țări și-au exprimat îngrijorarea că aceste arme ar putea fi îndreptate împotriva lor. Iar Rusia și China au fost cei mai vocali oponenți ai acestui plan de înarmare orbitală. Era treaba președintelui ca să-i liniștească.

Același președinte care și-a schimbat brusc politica privind explorarea spațiului cu câțiva ani în urmă. Aflat acum la al doilea mandat, cumva convinsese Congresul să aloce o sumă nebunească de bani pentru explorarea spațiului și pentru înființarea Forțelor Spațiale, tot un proiect prezidențial mai vechi. Acestea erau doar primele două dintre cele douăsprezece tunuri care vor proteja Pământul de amenințările cosmice. Sam ajunse la carcasa exterioară a tunului și avansă spre trapa de întreținere. Cu unealta electrică multifuncțională de la centura costumului, ea eliberă cele șase șuruburi și culisă trapa. Tunul fusese poziționat pe orbită staționară cu ajutorul unei rachete tradițională în trei trepte, dar faza de armare era prea delicată pentru a fi efectuată de la distanță. De aceea, acum în această fază, intrau în joc astronauți precum Sam