Au trecut zece secunde din momentul în care Daemon Black s-a aşezat pe scaun şi până m-a împuns în omoplat cu pixul lui special. Zece secunde lungi. M-am întors spre el şi am inspirat parfumul acela unic, vegetal, care era doar al lui. Daemon şi-a retras mâna şi a început să se bată uşor peste buze cu capacul albastru al pixului. Peste buzele alea pe care le ştiam aşa de bine. 

– Bună dimineaţa, Kitten. M-am străduit să-l privesc în ochi. Verde strălucitor, ca frunzele celui mai proaspăt trandafir. – Bună dimineaţa, Daemon. A înclinat uşor capul, iar şuviţele negre de păr i-au alunecat pe frunte. 

– Nu uita că în seara asta avem program. 

– Da, ştiu. De-abia aştept, am zis eu, sec. Daemon s-a aplecat spre mine, iar puloverul lui închis la culoare s-a întins pe umerii largi. Şi-a aplecat banca spre a mea. Le-am auzit pe prietenele mele, Lesa şi Carissa, icnind uşor și ştiam că toată clasa e cu ochii pe noi. Un colţ al gurii lui era uşor ridicat, ca şi cum ar fi râs în sinea lui. Tăcerea devenea prea grea. 

– Ce?

– Trebuie să ne ocupăm de urma ta, a spus el încet, ca să nu mai audă şi alţii. Slavă Domnului. N-aş fi vrut să fiu pusă în situaţia de a da explicaţii maselor despre ce urmă e vorba. A, știi, e doar un reziduu extraterestru, care se prinde de oameni și îi face să lumineze ca nişte pomi de Crăciun, devenind astfel un far călăuzitor pentru o rasă malefică de extratereştri. Vrei și tu puţină? Da-da. Mi-am luat şi eu pixul, gândindu-mă serios să-l împung şi eu. 

– Da, măcar atâta lucru ştiam şi eu. 

– Şi am o idee tare simpatică despre cum am putea face asta. Ştiam deja care e ideea lui “simpatică”. Eu. El. Giugiuleală. Am zâmbit, iar privirea lui verde a devenit fierbinte. 

– Îţi place ideea? a murmurat, cu ochii la buzele mele. Corpul meu vibra de o cantitate nesănătoasă de tulburare şi a trebuit să-mi amintesc că senzaţiile astea neaşteptate sunt cauzate de bizarele lui farmece extraterestre, nu de mine, personal. Din clipa în care Daemon mă vindecase, după lupta aceea cu arumul, eram conectaţi, iar dacă pentru ei asta era suficient ca să se arunce cu capul înainte într-o relaţie, pentru mine nu era. Era ceva artificial.