Aprilie 1802 e zece minute, bumifa nemtrerupta se transformase intr-o ploaie torentiala, iar doamna aflata alaturi de Dermott Ramsay in scaiinul faetonului de curse ce se le gana prea tare nu numai ca era ud& pana la piele, ci §i furioasa. Asta insemna ca va trebui sa o domoleasca la urmatorul han, practic asigurandu-i astfel victoria lui Hilton in cursa lor pana la Londra. Fir-ar ea, Olivia, sa fie! El oricum nu vrusese sa o aduca §i pe ea, dar il lingu§ise cu atata ardoare ispititoare, in timp ce stateau intin§i goi in patul sofului ei, absent in acea dimineafa, incat s-a t rezit ca logica lui, de reguia atat de buna, a fost invinsa de senzualitate. Din nou. Fir-ar sa fie! Miji ochii prin perdeaua de picaturi: drumul abia se distin gea din cauza ploii torenfiale, dar armasarii pur-sange alergau neinfricati in c iuda drumului anevoios, §i daca faetonului nu-i va ceda vreun ax, cu ajutorul Domn ului §i conducand cu dibacie ar fi ca§tigat cursa.

—Ram! striga contesa infigandu-§i ung hiile in lana moale a vestonului lui, cand trasura trecu peste o groapa, balansa ndu-se nebune§te: — Lasa-ma sa cobor im ediat! Pentru o clipa a fost tentat sa faca intoCmai, dar, cu toate defectele lui, era totu§i un gentleman §i nu putea ceda dori nfei de a o lasa in mijlocul drumului noroios. Ridica vocea suficient cat sa poa ta fi auzit prin furtuna: — Am sa te dau jos la hanul „Lebada“ din Chaldon. — E prea dep arte! De§i in sinea lui era de acord cu ea, nu aveau alta op#une. Dandu-§i toata sil infa sa fie mult mai politicos i-o dictau