Ploua cu stropi mici, ca și când cerul obosit ar fi scuturat picături de argint. Undeva în spatele unui pâlc de nori se ascundea și soarele, prea slab ca să lumineze pământul de dedesubt. Era în martie, cea mai dezolantă lună din an, când totul era tăcut, nemișcat și cenușiu, dar vântul începuse deja să se încălzească, aducând în sfârșit pe aripile sale promisiunea zilelor de primăvară. Copaci care abia săptămâna trecută fuseseră triști și goi păreau să se fi înălțat cu zece centimetri într-o singură noapte fără lună, iar uneori, când razele soarelui cădeau într-un fel anume asupra unei crengi, puteai să vezi chiar și mugurii roșietici care cuprindeau o viață nouă zbătându-se să iasă dincolo de scoarța maronie. În curând, dealurile din spatele orașului Malibu aveau să înflorească, iar preț de câteva săptămâni aici avea să fie cel mai frumos loc de pe Pământ. Copiii din California de Sud simțeau și ei venirea soarelui, la fel ca și plantele și animalele. Începuseră deja să viseze la înghețată și acadele pe băț și blugii tăiați de anul trecut. Chiar și orășenii care trăiau înconjurați de sticlă și plăci enorme de beton în clădiri cu nume pretențioase ca Orașul Secolului începeau să se abată prin raioanele cu produse de grădinărit din magazine. În cărucioarele de fier ale cumpărătorilor își făcuseră deja apariția primele ghivece cu mușcate, pe lângă roșiile uscate la soare și sticlele de apă Evian.

De fiecare dată în ultimii nouăsprezece ani, Annie Colwater așteptase primăvara la fel de nerăbdătoare ca o fetișcană pregătindu-se pentru primul bal. Comandase bulbi din cele mai îndepărtate locuri și cumpărase ghivece din ceramică pictate manual în care să-și planteze florile favorite. Acum însă, nu simțea decât groază și un soi de panică nedefinită. De a doua zi încolo, nimic din viața ei atât de ordonată până atunci nu avea să mai fie la fel, iar Annie nu era o femeie care să agreeze colții zimțați și ascuțiți ai schimbării. Prefera situațiile care evoluau lin, constant, fără ocolișuri. Așa se simțea cel mai în siguranță: înconjurată de lucrurile obișnuite, în sânul familiei. Soție. Mamă. Astea erau rolurile care o defineau, care dădeau un sens întregii sale vieți. Asta fusese dintotdeauna, iar acum, apropiindu-se șovăitor de cea de-a patruzecea aniversare, nu-și amintea să-și fi dorit vreodată altceva. Se măritase imediat după facultate și rămăsese însărcinată în același an. Soțul și fiica ei erau ancorele care o țineau în loc; fără Blake și Natalie ar fi rămas în derivă, ca un vas fără căpitan și fără nici o destinație, pierdut pe mare.