Trupul a fost găsit într-una dintre cele mai scurte zile ale anului, când soarele dispare pentru locuitorii din zona Cercului Polar și de-abia se mai sinchisește să schițeze vreo rază de lumină. Un trup gol, decapitat, zăcea în fundația podului care trecea peste râul Pite către Baza Robotică. Era al unei fete sau probabil al unei femei tinere, dar cine poate spune cu exactitate? Să fi fost la vârsta majoratului? Oricum se putea afla imediat și fără dubii cui aparțineau aceste oase. 

Erau ale Sofiei Hellsten, care încă nu împlinise optsprezece ani. Așadar, o fată. Era fiica lui Hilding Hellsten, fost consilier municipal. Dispăruse în drum spre casă, venind de la bibliotecă într-o după-amiază cu tunete asurzitoare, la sfârșitul verii anului 1980, adică în urmă cu aproape patruzeci de ani. Geanta sport în care erau cărțile de la bibliotecă a fost găsită chiar la câteva zile de la dispariție întrun șanț pe partea cu Gransel, însă fata nu era nicăieri. La sfârșitul acelei zile gri de decembrie lumea părea opacă și total lipsită de culoare. Geanta de școală a fetei, hainele și portmoneul erau așezate acolo unde ar fi trebuit să fie de fapt capul ei. Această descoperire ar fi putut însemna și o ușurare pentru toată lumea. 

Timp de aproape patru decenii, vidul lăsat de Sofia Hellsten a fost pentru locuitorii orașului ca o rană deschisă care s-ar fi vindecat numai dacă fata ar fi fost găsită și adevărul ar fi ieșit la lumină. Toată lumea era de acord cu asta. Dar nu s-a întâmplat acum, din cauza stării în care a fost găsită. Tristețea nemărginită și furia neîmpărtășită aveau să fie elemente comune tuturor relatărilor din ziare. Chiar și televiziunea națională suedeză a trimis o echipă din Stockholm pentru a face transmisiuni de la fața locului. Pentru cele patru femei care împreună cu Sofia Hellsten formaseră odinioară clubul de carte intitulat „Cercul Polar“, descoperirea din fundația podului a reprezentat o adevărată răsturnare de situație. 

S-a declanșat ceva în fiecare dintre ele și, cu toate că sentimentele au fost ascunse cu grijă timp de mai multe decenii, au sfâșiat vieți care poate niciodată nu au fost complete. Unii ar putea afirma că totul a început cu Wiking Stormberg, colegul de clasă de care erau îndrăgostite mai multe dintre fete. Alții ar putea să indice ca motiv diferențele de statut social, și anume condițiile materiale diferite ale fetelor. Totuși, rămâne întrebarea dacă de fapt totul a început cu Lolita.