Michael Tremayne, al patrulea marchiz de Falconridge, susținuse întotdeauna, atât în public, cât și în particular, că Jane Austen greșea. Adevărul universal recunoscut la care ea se referea atât de firesc ar fi fost cu mult mai corect dacă era scris astfel: „o moștenitoare nemăritată din America, posesoare a unei averi frumoase, are nevoie de un soț nobil“. Studiindu-și reflexia din înalta oglindă cu suport, Michael nu era nicidecum mulțumit cu ceea ce i se oferea privirilor, dar asta numai pentru că înclina să analizeze mereu lucrurile în profunzime. Cu hotărâre, se sili să studieze doar accesoriile care erau la vedere. La astea nu putu găsi nici un defect. Își cumpărase îmbrăcămintea de gală – jiletcă argintie, cămașă albă apretată, lavalieră argintie, pantaloni negri de catifea și pantofi negri din piele – special pentru această ocazie importantă. Părul lui des și negru fusese îmblânzit, pieptănat pe spate, dar era doar o chestiune de timp până când buclele sale rebele aveau să-și recâștige libertatea și să devină o pacoste.

Știa că probabil ar fi trebuit să se tundă mai scurt, așa cum obișnuiau bărbații în zilele astea, dar nu-i plăcea să se conformeze. Buclele lui rebele îl anunțau ca pe un bărbat independent – chiar dacă acea impresie era pe cale de a se schimba, în favoarea unui câștig mai important. Mai devreme, își trecuse un brici cu lamă dreaptă peste maxilarul său puternic, având deosebită grijă să nu se taie. Nu se făcea să lase urme care ar fi putut duce la concluzia că îi tremurau mâinile sau că se simțea câtuși de puțin stânjenit de rolul său în viitoarele evenimente. Nici nu dorea să reiasă de undeva că nu-și mai putea permite un valet. Își cumpărase o colonie specială – un amestec moscat de liliac, lime și lămâie – și se dăduse din belșug, aproape până la sufocare. Prefera mirosurile aspre, asociate cu un bărbat după un galop pe coline, dar pentru ca planurile lui din această după-amiază să aibă sorți de izbândă, se cerea să fie cât mai civilizat. Voia să nu existe nici o îndoială că era produsul unei creșteri sănătoase și a unei vaste educații în toate domeniile care contau.

Își băgă umerii lați în fracul negru la două rânduri – și acesta de curând cumpărat – și îl aranjă, neobosindu-se să-l încheie, pentru că era la modă să-l poarte descheiat. Trecuse ceva timp de când nu se mai îmbrăcase așa cum trebuie, după ultima modă, și fuseseră necesare o sumedenie de lingușeli din partea-i pentru al determina pe croitorul lui preferat să-i extindă creditul încă o dată, când deja îi datora omului o mare sumă de bani. Dar Michael îi promisese o tentantă sumă în plus pentru generozitatea și înțelegerea sa. Se studie cu un ochi critic, destul de mulțumit de ambalaj. Fă-l destul de atrăgător pentru a fascina, așa încât nimeni să nu fie tentat să-l deschidă și să arunce un ochi înăuntru. Da, chiar și cel mai respingător suflet poate fi ascuns la vedere și un bărbat care emana încredere era unul cu succesul asigurat. Cum poate fi mai lesne scoasă în evidență încrederea dacă nu cu haine perfect croite și un aspect impecabil. Se străduise foarte tare să se pregătească pentru acest moment, să se asigure că își face rost de ceea ce cu disperare avea nevoie: o moștenitoare americană, posesoare a unei averi considerabile.