Asemenea lui Tolkien, Hemingway a scris, cândva, că lumea este un loc minunat pentru care merită să lupți. În zilele noastre, este mai ușor de observat lupta, decât ceea ce este minunat. Este ușor să arăți spre cerurile cenușii și spre norii plumburii, dar poate că ar trebui să fim cu toții mai mult ca Sam-cel-înțelept Gamgee (dar, de preferat, cu mai puțină blană pe picioare) și să vedem binele din lumea noastră. O prietenă de-a mea, Rita, a crescut în Letonia în epoca sovietică. Nu chiar Mordor, dar un context plin de teamă și de neîncredere, o perioadă în care fiecare fereastră avea draperiile trase și în care comunitățile erau modelate de suspiciune și de neajunsuri. Ocazional, ajungea acolo câte un camion cu banane din Vietnam. Neștiind când vor găsi banane din nou, prietena mea și familia ei cumpărau cât de multe își permiteau și puteau căra. Apoi, urma așteptarea, căci bananele erau verzi încă și nu puteau fi mâncate. Lăsau fructele în bufet, la întuneric, să se coacă mai repede. Bananele, care, din verzi, deveneau galbene, erau o adevărată magie într-un oraș cu cincizeci de nuanțe de gri. Copil fiind, Rita credea că există doar trei culori: negru, gri și maro. Tatăl ei a decis să schimbe situația, așa că a luat-o la o vânătoare de comori prin oraș: să caute culori, frumusețe și binele din lume. Aceasta este intenția cărții de față: să vă ducă la o vânătoare de comori; să caute fericirea; să găsească binele din această lume – și să le aducă pe toate la lumină, astfel încât, împreună, să ajutăm la răspândirea lor. Cărțile sunt un mijloc minunat de răspândire a ideilor. Cartea mea anterioară, Mica enciclopedie Hygge, a propulsat în lume conceptul danez al fericirii cotidiene. Cartea și-a încurajat cititorii să se concentreze asupra plăcerilor simple ale vieții, iar, de la publicarea ei încoace, am primit un noian de scrisori frumoase din toată lumea. Una dintre ele a fost de la Sarah, educatoare în Marea Britanie, interesată de multă vreme de sănătatea mentală a celor mici și de felul în care ne amprentează fericirea capacitatea lor de învățare. „Vam citit cartea și am decis să promovez hygge la ore”, a scris ea. Mi-a spus cum au realizat copiii iluminatul festiv, cum au împărțit gustări, au aprins lumânări și s-au bucurat de ora poveștilor. „Am proiectat chiar și un filmuleț de pe YouTube, cu un foc de lemne, pe tabla noastră interactivă, ca să fie totul mai plăcut. În aceste zile lungi de iarnă de după Crăciun, care par atât de mohorâte, se înveselește toată clasa, plus personalul didactic. Caut să măsor impactul acestor lucruri asupra stării de bine a copiilor, dar cred că un etalon foarte grăitor îl reprezintă chipurile lor relaxate și zâmbitoare!” Aceasta este, în esență, îndatorirea mea ca CEO al Institutului pentru Cercetarea Fericirii, din Copenhaga: să măsor, să înțeleg și să promovez fericirea. La institut, explorăm cauzele și efectele fericirii umane și căutăm să îmbunătățim calitatea vieții oamenilor din toată lumea. Prin activitatea mea, am ajuns să stau de vorbă cu oameni din toate cele patru colțuri ale lumii: de la primari din Copenhaga până la vânzători ambulanți din Mexic, de la șoferi de taxi din India până la ministrul fericirii din Emiratele Arabe Unite. Am învățat două lucruri. Mai întâi, că putem fi noi danezi, mexicani, indieni, din Emirate sau de orice altă naționalitate, dar că suntem, în primul și în primul rând, oameni. Nu suntem chiar atât de diferiți unii de alții pe cât am crede. Speranțele celor din Copenhaga și ale celor din Guadalajara și visurile celor din New York, din Delhi și Dubai...

Mica Enciclopedie Lykke. În Căutarea Celor Mai Fericiți Oameni Din Lume Meik Wiking descarca gratis PDF.