Eu sunt camerista ta. Eu sunt cea care face curat în camera ta de hotel, cea care intră ca o fantomă când tu umbli brambura pe timpul zilei, fără nici o grijă la ce ai lăsat în urmă, la mizerie, sau la ceea ce aș putea observa în lipsa ta. Eu sunt cea care îți golește coșul de gunoi, aruncând chitanțele pe care nu vrei să le descopere altcineva. Eu sunt cea care îți schimbă așternuturile, care poate să își dea seama dacă ai dormit în ele și dacă ai fost singur sau nu în seara precedentă. Eu sunt cea care îți așază frumos pantofii lângă ușă, care îți umflă pernele și găsește fire de păr rătăcite pe ele. Ale tale? Probabil că nu. Eu sunt cea care curăță după ce ai băut prea mult și murdărești capacul de la toaletă, sau mai rău. 

Când îmi termin treaba, îți las camera imaculată. Patul tău e perfect făcut, cu patru perne pufoase, de parcă nimeni niciodată nu s-ar fi întins acolo. Praful și murdăria pe care le-ai lăsat în urmă au fost aspirate și date uitării. Oglinda ta lustruită îți reflectă expresia de inocență. De parcă nu ai fost niciodată aici. De parcă toată murdăria ta, toate minciunile și înșelăciunile tale au fost șterse. Eu sunt camerista ta. Știu foarte multe despre tine. Dar, dacă stai să te gândești: ce știi tu despre mine?

Îmi dau prea bine seama că numele meu este ridicol. Nu a fost ridicol înainte să accept această slujbă, cu patru ani în urmă. Sunt cameristă la Regency Grand Hotel, iar numele meu este Molly. Molly Maid¹. O glumă. Înainte să accept slujba, Molly era doar un nume pe care mi l-a dat mama mea, care m-a părăsit cu atât de mult timp în urmă încât nu am nici o amintire cu ea, doar câteva fotografii și poveștile lui Buni. Buni spunea că mamei i se păruse că Molly ar fi un nume drăguț pentru o fată, că evocă obraji ca mărul și codițe, însă nu a fost cazul meu. 

Eu am un păr întunecat, drept, pe care îl țin prins într-un coc strâns, simplu. Îl port cu cărare pe mijloc – fix pe mijloc. Îl pieptăn și îl netezesc cu grijă. Îmi plac lucrurile simple și curate. Am pomeții ascuțiți și pielea palidă, iar oamenii se minunează uneori când mă văd, iar eu nu știu de ce. Sunt la fel de albă ca așternuturile pe care le adun și le așez, le adun și le așez, cât e ziua de lungă, în cele peste douăzeci de camere pe care le pregătesc pentru stimații oaspeți de la Regency Grand, un hotel rafinat, de cinci stele, care se mândrește cu „eleganța sofisticată și un decor adecvat pentru epoca modernă“.