Istoria poporului roman şi a civi lizaţiei sale se întinde pe durata unui mileniu. Fie că acceptăm sau nu data tradiţională atribuită fondării Romei, 753 î.Hr., obiectele cele mai vechi găsite de arheologii moderni urcă până aproximativ în secolul al VI II-lea î.Hr. Mulţumită lor, putem să întrevedem deja ceea ce putea însemna viaţa cotidiană a acestor îndepărtaţi locuitori ai Latium-ului. 

Când Roma pierdea, la începutul secolului al IV-lea d.Hr. , titlul şi rangul său de singură capitală a lumii civi lizate, trecuseră aproape douăsprezece secole de la obscurele sale începuturi . Aşa încât este zadarnică pretenţia de a fixa o imagine unică despre ceea ce trebuie să fi fost viaţa privată a romanilor. La fel de zadarnică cum ar fi aceea a unui istoric al viitorului care ar amesteca, într-o unică perspectivă, elemente împrumutate din Galia lui Carol cel Mare, din Franţa dinastiei de Valois, cu cele din perioada lui Ludovic al XIV-lea şi a lui Napoleon al I I I-lea. 

Chiar dacă admitem că densitatea faptelor nu este aceeaşi de la un mileniu la altul şi că, aşa cum se spune, istoria se accelerează, nu e mai puţin evidentă distanţa dintre colibele de pe Palatin, unde, probabil, regele Romulus revenea seara cu trupele, şi palatul imperial, ale cărui fundaţii au fost puse în acelaşi loc, aproape opt secole mai târziu, de către Tiberius. Mare este şi distanţa care separă Roma de la începuturile Imperiului de Ravena vremurilor din urmă ale acestuia. Dacă evenimentele politice, militare şi .economice au bulversat structura lumii pe parcursul acestei istorii, viaţa cotidiană a oamenilor, care au fost martorii şi actorii acestei evoluţii, n-a putut să nu cunoască şi ea transformări profunde. 

Bogăţia unui popor importanta comerciala, intensitatea schimburilor, valoarea monedei sale au avut o influenta evidenta asupra modului sau de viata. Toate acestea sunt determinate, la rândul lor, de întinderea Imperiului, de luptele pe care trebuia sa le poarte împotriva rivalilor, de însaşi structura societati i. La drept vorbind, nu exista nici o bariera între cele doua istorii: marea istorie, care se ocupa de razboaie şi revolutii şi cealalta, al carei obiect e poate mai modest, dar şi mai intim, şi care patrunde mai adânc în cunoaşterea psihologiei şi a oamenilor înşişi . Vom vedea, spre exemplu, cum victori ile repurtate de catre romani asupra regatelor din Grecia, în secolul al doi lea î. Hr., vor transforma într-un mod profund şi ireversibil felul lor de viata. Dar aceasta transformare la rândul sau nu va ramâne fara efect asupra sistemului statal în întregime: vechile credinţe, principiile care conduc pe cel aflat la putere, idealul cetatii în întregime au fost puse în discuţie şi poate nu este o exagerare sa pretinzi ca istoria lumii a fost schimbata în ziua în care greci i i-au invatat pe cuceritorii lor arta de a se ospata mai bine. 

Reflectare a unei situatii economice şi sociale date, viata particulara este, în acelaşi timp, o cauza printre toate cele care influenteaza psihologia unui popor. fn acest context socio-economic cu transformari le profunde pe care le produce, nu poate fi ignorat nici de romani. Poate ca i-au cam exagerat importanta şi au vazut cauze acolo unde era vorba mai ales despre efecte şi simptome.