Ghiocelul de aur

A fost odată un ţăran care avea un fiu. Când ţăranul ajunse pe patul de moarte, îşi chemă copilul la căpătâi şi-i spuse: - Dragul tatei, ştii că natura nu a fost prea darnică cu tine.

Chiar dacă eşti cocoşat, sufletul tău mare şi isteţimea te vor ajuta să răzbaţi mai departe. în toată viaţă mea am agonisit doar nişte bani de aur cu ajutorul cărora sper să-ţi faci şi tu un rost. Bătrânul închise ochii şi trecuse la cele veşnice.

După ce îl înmormântă creştineşte, băiatul luă bănuţii şi porni în lume să-şi caute norocul. Mai întâi se opri în târg şi îşi cumpără un măgar ramolit ca să poată călători mai bine. Apoi îşi schimbă umplu desaga cu mâncare.

Porni voiniceşte ia drum şi merse vreme de trei zile fără să întâlnească aşezare sau picior de om. La amiază se opri la umbra unui stejar să se odihnească şi să mănânce bruma de merinde care-i mai rămăsese. întinse pe un ştergar ultima bucată de brânză, o ceapă şi o bucată de pâine uscată.

Nici nu apucă să ia prima îmbucătură, că lângă el apăru o bătrânică pipernicită care intră în vorbă cu el.