Brățara cu talismane pare grea în palma mea. M-am uitat la ea de vreo mie de ori, dar mă mai uit o dată pentru că știu că trebuie să fie perfectă, capabilă să rezolve tot ce trebuie rezolvat. M-am gândit și la alte brățări, mai elegante, mai delicate, dar ceva din brățara asta m-a atras, zalele ei de argint solide și rezistente, la fel ca relația noastră… în cea mai mare parte a timpului. Acum câteva luni, când am comandat brățara, voisem să fie un dar cu care să sărbătorim absolvirea noastră, nu un cadou gen „îmi pare rău, hai să ne împăcăm“, dar în ultimul timp Kimberly a fost destul de tăcută. Distantă. Așa cum e întotdeauna când ne certăm. Deși, din câte știu eu, nu ne-am certat, așa că nici măcar nu știu pentru ce mi-aș cere scuze. Oftez prelung și îmi privesc reflexia în oglinda din toaleta hotelului, apoi verific iar dacă sunt goale cabinele. Sprâncenele mi se înnoadă în vreme ce îmi trec degetele prin părul castaniu ciufulit, încercând să-l aranjez așa cum îi place lui Kim.

După câteva încercări nereușite, îmi îndrept atenția pentru ultima dată către brățară. Talismanele de argint sclipitoare clincăne în vreme ce le cercetez, zgomotul amestecându-se cu sunetele înăbușite ale petrecerii de absolvire a liceului de dincolo de ușă. Poate că, atunci când o să vadă brățara, o să-mi spună în sfârșit ce nu e în regulă. Sau, cine știe, poate doar o să mă sărute și o să-mi spună că mă iubește și că, de fapt, problema nu are nicio legătură cu mine. Mă aplec mai mult ca să cercetez cele șase talismane micuțe, unul pentru fiecare an în care am fost împreună. Am avut un noroc uluitor când am găsit pe cineva pe Etsy¹ care să mă ajute să le desenez, căci eu nu am absolut deloc talent artistic. Acum, asta e mai mult decât o simplă brățară. E viața noastră împreună. Îmi trec ușor degetul mare peste fragmentele care alcătuiesc povestea noastră, iar câteva dintre talismane clipesc spre mine sub lumina lămpilor din tavan. Un set de pompoane de majoretă smălțuite în alb și verde-albăstrui, aproape identice cu perechea pe care o avea Kim în calitate de căpitan al echipei de majorete în seara când i-am cerut oficial să fie iubita mea. O sticlă micuță de șampanie, aurie, cu bule minuscule de diamante înșirate pe gura ei, o amintire a complicatei mele cereri de a mă însoți la bal, din urmă cu câteva luni. Furasem de-acasă o sticlă de șampanie pentru a-i face surpriza. Deși mi-am primit pedeapsa de la mama cât pentru o viață, a meritat să văd sclipirea din ochii lui Kimberly când am scos dopul.