Barista nu se grăbea cu comanda, iar eu îi mulțumeam în sinea mea pentru pasiunea pe care o punea în arta stoarcerii perfecte a portocalelor. M-am uitat la ecusonul lui cu „Bună! Eu sunt...“ Xan. Unul dintre numele acelea care anunță că următoarea generație e aici și meșterește la un suc organic de parcă asta ar fi o experiență spirituală. În timp ce coada devenea tot mai lungă în urma mea, sucul de portocale pe care-l comandasem primea o doză serioasă de Zen. Totuși, de data asta nu m-a deranjat faptul că alții așteptau din cauza mea. Astăzi aveam nevoie ca drăguțul de Xan să nu se grăbească deloc, astfel încât mie să-mi crească tensiunea cât mai mult pentru ceea ce urma să fac.

– Vrei să-i adaug și ceva extra, ca să-l fac special? Doar dacă e vodcă, Xan. – La ce te-ai gândit? – Ingredientul magic. Perfect pentru mahmureală. Xan și-a desfăcut degetele, scoțând la iveală un ou.

I-am făcut semn să-l pună în blender. La urma urmei, n-aveam de gând să beau sucul. Mâinile îmi tremurau deja, lucru care urma cu certitudine să ajute ca ceea ce aveam de gând să fac să pară un accident. Am inspirat adânc de câteva ori. Poți s-o faci, Evie Summers, mi-am spus aspru. Deși, dacă aveam de gând să fac asta ca la carte, trebuia să uit de numele sărmanului băiat și, dacă mergea chiar bine, de numărul lui de telefon. Mi-am verificat telefonul în vreme ce Xan amesteca în blender și am văzut că chatul grupului JEMS era activ.

Jeremy: O s-o facă? Evie, Evie, Evie. O faci? SPUNE-MI CĂ O FACI Sarah: Mar, ai ales decorurile pentru mese?

Jeremy: Sarah, tu cauți chatul BRIDEZILLA. Ăsta e pentru chestii mai importante

Maria: OAMENI BUNI! Evie, ești sigură că vrei să faci asta? Adică, sper so faci, dragă, dar ești sigură? – Ta-da! a făcut Xan, agitându-mi sucul pe dinaintea ochilor. Inima mi-a luat-o razna. Era momentul.