CAPITOLUL UNU

— Ahhh, icni ea și, furioasă, aruncă o farfurie în direcția lui Colin. În ciuda faptului că practicase destul de des, Ella niciodată nu reușise să își atingă ținta. În fond, tot încercând să-l nimerească pe Colin, femeia spărsese destule farfurii de-a lungul timpului. Spera, însă, ca într-una din zile să îl și nimerească, în sfârșit, pentru că, de fapt, omul nu reprezenta o țintă prea mică.

— Haide, iubito, trebuie să înțelegi, o imploră Colin, privind-o cu ochi de cățeluș și ridicându-și mâinile rugător. Bărbatul era un adevărat maestru la așa ceva, iar Ella își dădu ochii peste cap, chiar dacă avea dorința să îl jupoaie de viu. Colin întotdeauna făcea așa ceva. O lăsa de izbeliște, să-l aștepte, în timp ce el o lua la picior cu unul dintre prietenii săi. Femeia simțea că îi vine să urle din cauza frustrării. Definiția unui iubit pentru ea era la mii de ani lumină față de ceea ce îi oferea el. Ella își dădu brusc seama că sora ei avea dreptate. Trebuia să scape de Colin, și rapid, înainte să fie prea târziu.

Trebuia să-și găsească pe altcineva mai bun pentru că altfel ar fi rămas fără nicio veselă în dulap. Nu mai departe de săptămâna trecută, făcuse praf un set de vase minunat, decorat cu flori delicate. Chiar iubise acel set. Îl cumpărase în cursul unei excursii interminabile prin mai multe magazine cu antichități și nu îi fusese prea ușor să pună mâna pe el. Iar după aceea, ca o vacă proastă – suna cam dur, dar aceasta era realitatea, le spărsese pe toate într-o singură seară. Ha! Deja era mai mult decât destul. Din punctul de vedere al Ellei, Colin putea să-și pună juvățul de gât. Ea, una, avea alte lucruri mai bune de făcut decât să stea și să îl aștepte, pentru ca după aceea să-și exerseze inexistenta abilitate de a trage la țintă.

— Știi ce? îl confruntă Ella, proptindu-și pumnii pe șolduri. Mi-a fost suficient!

Du-te și te joacă cu băieții, Colin, și uită că m-ai cunoscut, nemernicule! strigă ea din toți bojocii spre sfârșitul tiradei sale. Bărbatul se crispă când vocea femeii atinse cea mai înaltă notă posibilă. Mda, Ella putea să strige zdravăn. În fond, nu avea niciun fel de probleme cu plămânii, care îi funcționau foarte bine. Eh, putea să urle, și ce dacă? Ella se săturase de Colin și de scuzele lui amărâte. Ba chiar îi venea să se plesnească singură de furie pentru că nu se trezise la realitate mai devreme. Prea de multe ori căzuse pradă scuzelor lui Colin în trecut, iar acum își regreta slăbiciunea și pierderea temporară a judecății.

Cel puțin asta prefera Ella să creadă: că fusese orbită doar pentru o vreme și că în viitor va acționa cu mai multă înțelepciune. Altfel, nu i-ar mai fi rămas decât să-și pună o pungă peste cap. Nu ar fi meritat nimic mai mult. Oricum, femeia decise că venise vremea să își limpezească mintea. În acea zi, își va revendica viitorul și viața romantică. Nu trbuia decât să scape de rutina aceea bolnăvicioasă și să demonstreze că avea o șire a spinării puternică. Nu era ca și cum ar fi întinerit, mustăci ea. Oricum, trecuse de prima tinerețe, așa cum, de altfel, o avertizase și bunica ei când se văzuseră luna trecută. În curând, Ella urma să împlinească patruzeci de ani. Nu mai avea decât vreo câțiva ani până la acel prag, așa că era timpul să privească realitatea cu ochii larg deschiși. Prietenia ei cu Colin nu îi oferea nici un fel de satisfacție. Nu era fericită, ba chiar nici măcar vag mulțumită, așa că era clar momentul să renunțe la acea relație și să caute ceva mai bun. Ar fi fost de-a dreptul imposibil să se trezească într-o legătură mai proastă decât cea pe care o avea în acel moment