Meredith Burnley ura primăvara. Toate lucrurile rele din viaţa ei avuseseră loc în zile frumoase de aprilie, cum era aceasta. Stătea la marginea unui drum de pământ, privind îndelung la clopoţeii ce se învolburau în pădurile dese care înconjurau conacul familiei sale. Soarele privea pe furiş printre ramurile aplecate, scânteind peste o pătură de petale albastre şi iarbă verde, tânără, transformând-o într-un mozaic viu de culori scăldate în lumină. Chiar era minunat, cugetă ea cu un aer trist. Cu un oftat hotărât, azvârli amintirile dureroase într-un colţ întunecat al minţii ei şi îşi reluă mersul sprinten printre copaci, dorind să se întoarcă acasă înainte ca Annabel să se trezească din somnul ei de după-amiază. Boala misterioasă a surorii sale vitrege revenise în plină forţă în ultimele luni. Deşi sănătatea lui Annabel păruse să se îmbunătăţească mult în anul ce trecuse, avusese loc un declin ciudat, în ciuda tratamentului dat de un specialist, doctorul Leeds, din Bristol.

Meredith nu putea să înţeleagă, iar îngrijorarea pentru sora ei îi umbrea fiecare moment al zilei. Ieşi de sub străvechii fagi arămii şi zări acoperişurile decolorate, de piatră, ale conacului iacobin, care îi fusese cămin de când era o copilă. De când îşi amintea, Swallow Hill fusese un refugiu bine-venit şi necesar. Dar, apropiindu-se de casă, Meredith trase uimită aer în piept, la vederea unui rândaş care conducea din faţa uşii o cabrioletă cu doi cai. Nu aşteptau nici un vizitator, şi doar medicul venea neanunţat câteodată. Mări pasul, traversând pajiştea în graba ei de a ajunge la treptele din faţa casei. Vechea teamă i se cuibări în inimă – se înrăutăţise starea lui Annabel? Tălpile ghetelor ei scurte răsunară pe treptele înguste de piatră în timp ce Meredith pătrunse în goană prin uşile de stejar deschise pentru vremea caldă de aprilie.

Silueta încovoiată a majordomului său îşi făcu apariţia de după o uşă din fundul holului de la intrare, cu faţa ridată încreţită într-un zâmbet binevoitor. – Bună ziua, domnişoară, zise Creed. Cum a fost plimbarea în sat? – Plimbarea mea a fost foarte plăcută. Meredith îşi smulse mănuşile şi le azvârli pe o măsuţă de lângă intrare, în timp ce încercă să îşi stăpânească nerăbdarea faţă de bătrânul servitor. Avem vizitatori, Creed?