Dragă cititorule,

Nu te cunosc și nici tu nu mă cunoști, probabil că nici măcar nu trăim în aceeași țară. Arătăm diferit, s-ar putea să fii mai în vârstă sau mai tânăr decât mine, suntem pur și simplu străini. Dar sunt câteva lucruri care ne leagă, suntem oameni, avem emoții și sentimente, o personalitate care ne definește. Sunt Kattana Black, o femeie care a descoperit lumea fetișului, o lume ascunsă, interesantă, în care suntem liberi să fim. Am înțeles că dominația înseamnă să-l conducă pe celălalt să-și atingă întregul potențial, să instruiască, să încurajeze, să ajute, să îndrume și nu să preia controlul deplin.

Sunt o femeie care se concentrează pe creșterea personală și pe conștientizarea de sine, experimentează o viață în creștere plină de pace, dragoste și pasiune. O femeie care este inspirată să ofere celor din jur simplitatea vieții. Sunt o zeiță aici, la nevoie.

Cuvânt-înainte

Această carte este destinată tuturor celor care sunt interesați să cunoască spectrul dominației, dar în special celor care o și practică deja. Cartea vine ca un suport, un ghid pentru toată lumea din această categorie, întrucât conține informații de bază.

A venit momentul să scriu, un moment pe care l-am evitat cât am putut. Dar este timpul „să urc pe cal, să iau hățurile în mână și să pornesc în călătoria mea” în calitate de autor. M-am întrebat oare de ce scriu, de unde vine nevoia aceasta imperioasă de a așterne pe hârtie cunoștințe înmagazinate în timp? Oare pornește dintr-o simplă nevoie de exprimare, o nevoie de a demonstra ce și cine sunt? Evident că nu, fiind „un scorpion pur” căruia nu-i place să se afișeze, simțindumă confortabil în lumea mea interioară, nu percep necesitatea ca vreo persoană să-mi încalce intimitatea, unde mă aflu singură și fericită în solitudinea mea, așadar afișarea nu-mi stă în fire. Și totuși, simt că trebuie s-o scriu, am știut de la bun început că am să scriu doar această carte, pentru că nu-mi doresc o alta, sau poate cine știe… Mi-am propus o carte simplă, în care să pot reda anumite cunoștințe pe înțelesul tuturor, informații esențiale pentru generațiile următoare, pentru cei care pășesc în acest domeniu restrâns al dominației. Și totuși, am evitat multă vreme momentul scrierii, pentru că e atât de complicat să transformi complexitatea de informații în ceva simplu, ușor și eficient. Mă încurajez însă spunându-mi că fac asta în fiecare zi, ca mamă în fața copiilor mei, ca mătușă în fața nepoților mei, am făcut asta și ca educatoare în fața copiilor de la grădiniță, ca profesor în fața elevilor la școală și o fac inclusiv ca maestru în fața ucenicilor din branșa mea. O voi face întotdeauna pentru fiecare om care îmi va adresa o întrebare, așa că pot, o fac zilnic. Mă confrunt însă cu ideea de interlocutor în momentul în care încep să-mi focalizez mintea pe un subiect, care e veșnic un altul. În mintea mea apare în permanență o altă persoană interesată de acest subiect. Port conversația în minte, dar apare confuzia… de fapt, pentru cine scriu?