Texas, 1892

– Nu-mi pasă că ferma este şi a ta, nu o vei conduce! – Asta nu-i corect, şi o ştii foarte bine! Dacă Tyler ar fi aici, l-ai lăsa să se ocupe de fermă. – Tyler este un bărbat matur acum. Tu n-ai decât şaptesprezece ani, Casey. – Nu cred că ai spus asta. El e matur fiind doar cu un an mai mare decât mine, în timp ce femeile de vârsta mea sunt deja căsătorite şi au trei copii? Dar acesta nu este un semn suficient de maturitate pentru tine? Sau este din cauză că sunt femeie? Dacă spui asta, jur că nu-ţi mai vorbesc niciodată!

– Asta este o perspectivă tentantă deocamdată. Nici unul din ei nu vorbea serios, dar nu se putea spune asta doar privindu-i. Courtney Straton îşi privi soţul şi singura fiică aruncându-şi priviri furioase şi oftă lung şi sonor, sperând să le atragă atenţia. Strategia ei nu funcţionă însă. Cearta escaladase de la cuvintele pline de furie la strigăte, iar atunci când Chandos şi Casey se certau, subtilitatea nu funcţiona. Se îndoia chiar că cei doi ştiau măcar că era şi ea acolo. Discuţia asta era una veche. Nu fusese însă niciodată atât de încinsă până atunci. De când Fletcher Straton murise, cu un an în urmă, soarta finală a fermei Bar M fusese pusă în discuţie. Ferma i-ar fi revenit lui Chandos, însă Fletcher, cunoscându-şi fiul, trecuse un codicil în testament conform căruia, în cazul refuzului lui Chandos de a prelua ferma, aceasta ar fi revenit, în părţi egale, celor trei nepoţi ai lui. Ceea ce se şi întâmplase, de altfel. Chandos nu avea nevoie de fermă. Se descurcase bine în viaţă. Fusese motivat să-i dovedească tatălui său că se putea ridica la nivelul aşteptărilor acestuia şi se descurcase suficient de bine. Poate că nu era proprietarul aceluiaşi număr de acri de teren, însă avea la fel de multe vite, iar casa lui era aproape de două ori mai mare decât a lui Fletcher, ceea ce o transforma aproape într-un conac. Combinate, fermele Bar M şi K.C. formau una dintre cele mai mari întinderi comerciale din Texas.

Deoarece erau proprietatea tatălui şi a fiului, cei mai mulţi oameni le considerau combinate. Doar tatăl şi fiul nu credeau la fel, iar acum era vorba doar de Chandos, care insista în continuare să le păstreze separate. Însă acest lucru nu însemna că avea de gând să-i permită fiicei lui să se ocupe de fermă. Avea un temperament aprins, iar Casey nu făcea lucrurile mai uşoare încăpăţânându-se pe marginea acestui subiect, indiferent de cât de serioasă era. Ei doi semănau foarte bine. Spre deosebire de fraţii ei cei blonzi, Tyler de optsprezece ani şi Dillon de numai paisprezece, Casey semăna cu Chandos atât în privinţa temperamentului, cât şi a înfăţişării. Moştenise părul lui, negru ca smoala. Luase de la el înălţimea, ceea ce o făcea, la cei 1,75 metri, aproape cea mai înaltă fată din ţinut.