Nenorocitul ăla iar pleca fără mine. Printre copaci i-am văzut pe Koy și pe ceilalți împroșcând nisip cu picioarele în timp ce se desprindeau de mal. Schiful a alunecat pe apă și am alergat mai repede, călcând cu tălpile goale printre rădăcinile întortocheate ale copacilor și pietrele îngropate pe cărare. Am ieșit din hățiș chiar când s-a lăsat vela și am văzut rânjetul de pe buzele lui Koy. — Koy! am strigat eu, dar nu a dat semne că m-ar fi auzit în rumoarea valurilor. Am coborât panta în goană, până la spuma lăsată de un val în retragere, am înfipt un picior în nisipul ud, am sărit și am zburat lovind din picioare pe deasupra valurilor unduioase, spre pupă. Am apucat parâma cu o mână și m-am izbit de bordaj, târșâind picioarele în apă în timp ce schiful se punea în mișcare. Nimeni nu mi-a întins mâna să mă ajute și m-am cățărat peste parapet înjurând în șoaptă.

— Bună săritură, Fable. Koy a apucat cârma, îndrumând barca spre reciful de sud, cu privirea în zare. — Nu știam că vii. Mi-am adunat părul cu degetele și l-am înnodat în creștet, privindu-l furioasă. Era a treia oară săptămâna asta când încerca să plece fără mine la scufundări cu dragorii. Dacă Speck n-ar fi fost beat mai tot timpul, l-aș fi plătit pe el să mă ducă la recif, nu pe Koy. Dar îmi trebuia o barcă pe care să mă pot baza. Vela s-a întins subit deasupra mea, în bătaia vântului, și a împins schiful, iar eu m-am așezat pe un loc liber între doi dragori cu pielea zbârcită. Koy mi-a întins mâna.

— Banul. Am privit peste capul lui spre insulele-barieră, unde catargele navelor comerciale se clătinau în bătaia vântului aspru. Corabia Marigold încă nu apăruse, dar avea să apară până în zori. Am scos moneda din pungă și, scrâșnind din dinți, i-am pus-o în palmă lui Koy. Îmi luase deja atâția bani, încât practic îi plătisem schiful pe jumătate.