UN PASAGER IMPORTANT ÎN TAURUS EXPRESS

Era cinci dimineața, într-o zi de iarnă în Siria. La peronul gării din Alep staționa trenul denumit cu mândrie Taurus Express în ghidurile căilor ferate. Avea un vagon-restaurant cu bucătărie, unul de dormit și două vagoane regionale. Lângă scara vagonului de dormit conversau un tânăr locotenent francez, într-o splendidă uniformă, și un omuleț înfofolit până la urechi, căruia nu i se zăreau decât vârful roz al nasului și cele două capete ale mustății răsucite în sus. Era cumplit de frig, iar această sarcină de a conduce un distins necunoscut nu era de invidiat, dar locotenentul Dubosc își îndeplinea cu bărbăție misiunea. Îi lunecau de pe buze fraze politicoase, într-o franceză rafinată. Nu că ar fi știut despre ce era vorba. Existaseră niște zvonuri, desigur, cum circulau mereu în asemenea cazuri. Generalul, generalul său, își pierduse tot mai mult cumpătul. Și apoi venise acest străin belgian, tocmai din Anglia, se părea. Trecuse o săptămână, o săptămână ciudat de tensionată.

Apoi se întâmplaseră anumite lucruri. Un foarte distins ofițer se sinucisese, altul demisionase brusc, fețe îngrijorate se destinseseră, anumite precauții militare fuseseră abandonate. Iar generalul, generalul locotenentului Dubosc, mai precis, păruse că întinerește brusc cu zece ani. Dubosc auzise parte din discuția dintre general și necunoscut. „Ne-ai salvat, mon cher“, spusese generalul cuprins de emoție, și impunătoarea sa mustață albă tremurase în timp ce vorbea. „Ai salvat onoarea armatei franceze și ai evitat multă vărsare de sânge! Cum îți pot mulțumi pentru că mi-ai acceptat invitația? Ai venit atât de departe…“ La care străinul (pe numele său monsieur Hercule Poirot) dăduse un răspuns pe măsură, incluzând fraza „Dar cum să nu țin minte că mi-ai salvat cândva viața?“

Și atunci generalul dăduse un alt răspuns pe măsură, negând orice merit pentru acel serviciu din trecut; și, după mai multe referiri la Franța, Belgia, glorie, onoare și alte astfel de valori împărtășite, se îmbrățișaseră cu drag, și conversația se terminase. Despre ce anume fusese vorba, locotenentul Dubosc era încă nedumerit, dar lui i se delegase responsabilitatea de a-l conduce pe domnul Poirot la Taurus Express, iar el o îndeplinea cu zelul și entuziasmul potrivite unui tânăr locotenent cu întreaga carieră în față.