Casuta lui Snowie: Povesti cu o Pisica si douazeci si doua de borcane cu dulceata PDF

Îi deschidem Poarta în Ziua de Crăciun, binecuvântata zi a Nașterii Domnului, cu lumina colindelor înstelându-i Bradul. Are de toate Căsuța noastră Fermecată: are Brăduț frumos împodobit, un cămin în care duduie focul, o masă așternută cu bunătăți, care își schimbă înfățișarea pentru fiecare și un divan mare, plin de perne pufoase, numai bune să se lase pe ele căpșoare adormite de copii. Mai are Căsuța un Fotoliu adânc și serios, în care se va pierde silueta Povestitorului. Dar mai ales și mai ales, are Căsuța o stăpână cu blană pufoasă, mers răsfățat și ochi albaștri ca marea cea mai limpede dintre toate apele pământului! O cheamă Snowie; fetița cu codițe i-a spus așa fără să o cunoască, după descrierea prietenului care i-a adus-o în dar și care-i promisese o pisică albă. Pe vremea aceea, Snowie era un pui cu urechi cam lungi, ochi mari și trupușor speriat, mereu gata să se ascundă. Apoi, s-a dovedit că blănița îi era argintie ca a vulpilor dintre zăpezi, dar n-a mai contat! A început povestea noastră de iubire, în care ea, adevărata Regină a Căsuței, inspiră, luminează și veghează toate Gândurile din Fotoliu. Poftiți, intrați, Ușa e deschisă, mereu va rămâne astfel! Fiecare pătrunde într-o căsuță numai a lui, aceasta este Vraja Casei noastre: e a tuturor și a fiecăruia în parte. Își schimbă înfățișarea după chipul, asemănarea, dorința și imaginația Oaspeților. Doar Povestitorul pare că rămâne același. E doar o părere: nici El nu e Unul singur, ci poate fi Bunicuța ta, fetiță cu gropițe în obraji, sau Bunicul tău, ștrengarule cu șapca întoarsă. Poate fi Mama sau Tata, Sora sau Fratele, Mătușa sau Unchiul, ori, pur și simplu, Prietenul. Intrați, luați loc și pregătiți-vă sufletele pentru Poveste… Îngăduiți-mi doar să-mi potrivesc ochelarii pe nas. Se știe că niciun Povestitor adevărat nu e în stare să citească fără o pereche de ochelari serioși, cu rame negre. Tocmai am băut un ceai cald, cu miere, ca să-mi pregătesc vocea pentru lungul drum de la literele cărții la privirile voastre strălucitoare. Am desăguța fermecată lângă mine, zăresc deja colțul primei povești care se zbate, nerăbdătoare, să iasă și să-mi sară în brațe, ca să fie citită. Neiscodite și nechemate, poveștile vin după bunul lor plac, din toate colțurile lumii, iar dacă unora dintre voi vi se par cunoscute, să nu întoarceți chipul de la ele. Cu toții știm că adevărata plăcere o simțim atunci când ascultăm Povestea a doua oară și a treia oară… Stați fără grijă, însă, în Căsuța noastră nimic nu trece pentru totdeauna. Timpul e doar un fel de bilet pe care-l arătăm la ușa oamenilor mari, ca să ne lase să visăm liniștiți.