Maștera atacă din nou. Bilete de tombolă, cupoane de reduceri și lozuri din reviste zac peste tot pe masa din bucătărie. Mama mea vitregă stă pe unul dintre scaunele de lemn care scârțâie rău de tot, cu spatele țeapăn, decupând cu grijă încă un cupon. Părul vopsit blond îi e prins în creștet, perfect cârlionțat. E rujată cu o nuanță sângerie. Poartă o bluză albă imaculată și o fustă-creion închisă la culoare, proaspăt călcată. Probabil are o întâlnire cu o potențială clientă. – Hai, drăguță, dă-i bătaie! Trebuie să te miști mai cu viață în dimineața asta! îmi spune ea, pocnind din degete ca să mă zorească. Îmi târșâi picioarele spre aragaz și deschid cutia cu cafea. Tare și ieftină, mirosul cu care am crescut. Cu atât mai bine, dat fiind că nici nu ne permitem cafea mai scumpă. Bineînțeles, asta n-o împiedică pe mașteră să-și comande în fiecare zi un ceai Masala dublu cu lapte de soia și fără frișcă, pe care îl plătește cu unul dintre zecile de carduri de credit pe care le are. Catherine, mama mea vitregă, se întinde după o altă revistă pe care să o decupeze. – Fără carbohidrați azi. Mă simt balonată și am o întâlnire cu un cuplu în dupăamiaza asta. Planuri mărețe de nuntă. Tipa e debutantă, dacă îți vine să crezi! O debutantă în Charleston? Normal că îmi vine să cred. Aici ești ori debutantă, ori fiică a Confederației, ori fiică de politician, din familia Thornhill, Fishburne, Van Noy sau Pickney, ori din alte familii vechi din Charleston. Dar nici că-mi pasă. Pun două măsuri de cafea în aparat, plus încă una, să fie. Pare genul de zi în care o să am nevoie de trei măsuri de cafea. Poate că, dacă primesc mai multă cofeină de dimineață, mama mea vitregă și gemenele vor ieși pe ușă înainte de ora 09.00. Nu cer prea mult, nu-i așa?