Titlu Wayward Pines - 2. Seriful

Autor Blake Crouch
Categorie Ficțiune
Subcategorie Diverse

blake-crouch-wayward-pines-2-seriful-pdf

Descarca Wayward Pines - 2. Seriful in format PDF gratis

DESPRE WAYWARD

Un   gard   electrificat   prevăzut   în   partea   de   sus   cu   sârmă   ghimpată încercuieşte oraşul Wayward Pines, care, în plus, se află non­stop sub stricta supraveghere a unor lunetişti. Fiecare dintre cei 461 de locuitori ai oraşului s­a trezit aici în urma unui accident catastrofal. În fiecare clădire şi în fiecare locuinţă există camere de supraveghere ascunse. Rezidenţilor li se spune unde trebuie să lucreze. Unde să locuiască. Cu cine să se căsătorească. Unii cred că sunt morţi şi că aceasta este viaţa de apoi. Alţii au impresia că  sunt prizonieri într­o închisoare experimentală.   Fiecare   visează în   secret   să   plece,   dar   cei   câţiva   care îndrăznesc să încerce au parte de o surpriză terifiantă. Ethan Burke a văzut lumea de dincolo. El este şeriful şi unul dintre puţinii oameni care ştiu adevărul – Wayward Pines nu este doar un oraş. Iar ceea ce se află  de cealaltă parte a gardului înconjurător este o lume de coşmar ce depăşeşte imaginaţia oricui.

Mustin urmărise creatura prin luneta Schmidt & Bender timp de aproape o oră. Aceasta venise de peste munţi odată cu ivirea zorilor. Se oprise în loc atunci când primele raze de soare îi atinseseră pielea translucidă. Înaintase încet, cu prudenţă, printre bolovanii uriaşi de la poalele muntelui, oprindu­se din când în când pentru a adulmeca rămăşiţele altor semeni de­ai săi. Alte creaturi omorâte de Mustin. Bărbatul se uită prin luneta cu reglaj parallax, ajustă focalizarea şi se ascunse, ca să nu fie observat. Condiţiile erau ideale – vizibilitate perfectă, temperatură plăcută, niciun pic de vânt. Cu reticulul reglat la 25x zoom, silueta fantomatică a creaturii făcu un salt pe fundalul cenuşiu al pietrei sparte. De la doi kilometri şi jumătate distanţă, capul fiinţei nu era mai mare decât un bob de nisip. Dacă nu trăgea în momentul acela, trebuia să regleze din nou focalizarea pe ţintă. Şi exista posibilitatea ca, până să apese pe trăgaci, creatura să iasă din raza sa vizuală. Nu ar fi fost sfârşitul lumii. Oricum, mai era şi un gard electrificat de securitate la un kilometru distanţă, în canion. Dar dacă fiinţa reuşea să escaladeze stâncile şi să treacă peste sârma ghimpată a gardului, atunci totul s­ar fi complicat. Ar fi fost nevoit să cheme ajutoare prin radio. O echipă de intervenţii. Muncă suplimentară. Ore suplimentare. Orice efort ar fi fost necesar pentru a opri creatura să ajungă în oraş. Cu siguranţă s­ar fi ales cu un perdaf straşnic din partea lui Pilcher.