Într-o sâmbătă seara, târziu, după un concert, Lori a început să se simtă încordată pe când mergea prin parcare către mașina ei. A început să se gândească la prietena ei, care fusese atacată cu câteva săptămâni înainte. A început să meargă mai repede. Inima a început să-i bată nebunește și a început să transpire. Avea senzația că nu poate respira și că o strânge ceva în piept. Știa, pur și simplu, că are probleme și că tocmai urma să i se întâmple ceva rău. După ce a ajuns la mașină, s-a aruncat înăuntru și a încuiat ușile. Dar nu era în stare să conducă. Îi tremurau mâinile și se simțea amețită. Cam după cinci minute, s-a simțit mai bine și a putut să conducă spre casă. Vreme de câteva zile după aceea, nu se putea gândi decât la cât de îngrozită fusese în noaptea respectivă. David fusese un elev de nota 10 și un sportiv foarte apreciat la liceu. Pentru el era mereu ușor. Abia când a picat un examen de la jumătatea trimestrului, în cel de-al doilea semestru de facultate, a început să se îndoiască de capacitățile sale. A început să își facă griji în privința testelor care urmau, întrebându-se dacă avea să le pice și pe acestea. Deși nu a mai căzut la niciun examen, temerile lui legate de posibilitatea de a eșua i-au îngreunat încercările de a învăța. Din cauza aceasta, notele i-au scăzut de la zece la opt și șapte. Situația s-a agravat. A început să își facă griji pentru viitor, mai ales pentru carieră. Dacă avea să fie doar un student mediocru sau, și mai rău, dacă nu ar fi terminat facultatea, nu va putea să găsească vreodată un post bun. Și fără un serviciu bun, nicio femeie nu avea să vrea să se mărite cu el. David credea că îl așteaptă o viață plină de dezamăgire și nefericire. Marie trecea printr-o perioadă dificilă.

Nu numai că rămăsese fără serviciu într-o economie dificilă, ci o mai părăsise și cel de fusese iubitul ei vreme de trei ani, pentru altă femeie. Ca și cum nu ar fi fost de-ajuns, mama ei în vârstă fusese spitalizată după ce căzuse și își fracturase șoldul, astfel că tatăl ei suferind rămăsese să aibă singur grijă de el, acasă. Singura rudă apropiată, un frate mai mare, nu-i era de niciun ajutor, dat fiind că rupsese toate legăturile cu părinții după ce plecase de acasă. Marie se gândea: „De ce mi se întâmplă mie toate? Mai întâi m-a părăsit iubitul, părinții mei sunt bolnavi și nu știu cum am să-mi plătesc chiria luna viitoare. Nu mai știu cum să mă descurc cu toate“. 1 Dacă ești ca majoritatea oamenilor, e ușor să te identifici cu poveștile lui Lori, David și Marie, într-o oarecare măsură. Poate că te identifici cu mai mult de unul dintre ei. Sunt oameni obișnuiți, care, din diferite motive, se confruntă cu anxietatea. Anxietatea face parte din cultura americană actuală în aceeași măsură în care fac parte televiziunea, cumpărăturile online și telefoanele mobile.

Este întrețesută în spiritul nostru colectiv în asemenea măsură încât cheltuim anual miliarde de dolari în încercarea de a o înțelege, de a-i minimiza impactul în viețile noastre cotidiene sau de a scăpa complet de ea. Ne facem griji în privința carierelor noastre. Ne stresăm din cauza ipotecii sau chiriei de luna viitoare. Suntem obsedați de curățenia din casele noastre. Și stăm treji până noaptea târziu, întrebându-ne dacă am uitat ceva ce trebuia să facem azi sau ar trebui să facem mâine. Nu ne putem abține — face parte din noi. Dar vestea bună e că nu trebuie să lași anxietatea să te controleze. Cu un minimum de cunoștințe, conștientizare și câteva tehnici simple, îți poți controla efectiv anxietatea.

Nu trebuie să lași anxietatea să te controleze. Observă că am vorbit despre a „controla“. Controlarea anxietății este un obiectiv rezonabil. Să scapi de anxietate nu e. Dacă obiectivul tău e să scapi de anxietate, te îndrepți spre un eșec. Anxietatea face parte din experiența umană. De fapt, nici nu ai vrea să scapi de tot de ea, dacă ai putea. Anxietatea, în diferitele sale forme, este adaptativă și servește unor funcții esențiale, după cum voi arăta mai jos. Cheia este felul în care îți gestionezi anxietatea prin autoreglare, înțelegere și acceptare. Încercarea de a elimina anxietatea din experiența ta zilnică te va face să te simți frustrat și învins.