Cal Newport - Minimalism digital. Concentreaza-te pe propria viata intr-o lume plina de zgomot gratis format pdf

În septembrie 2016, influentul blogger şi comentator Andrew Sullivan a scris pentru revista New York un eseu de 7 ooo de cuvinte, intitulat „I Used to Be a Human Being"·. Subtitlul său era alarmant: ,,Un bombardament infinit de ştiri, bârfe şi imagini ne-a transformat în nişte maniaci dependenţi de informaţii. Pe mine m-a distrus. S-ar putea să vă distrugă şi pe voi".1 Articolul a fost distribuit de multă lume. Recunosc însă că prima dată când l-am citit n-am înţeles corect avertismentul autorului. Sunt unul dintre puţinii membri ai generaţiei mele care n-au awt niciodată un cont pe reţelele sociale şi care tind să nu petreacă mult timp navigând pe internet. Telefonul joacă un rol minor în viaţa mea, lucru care mă scoate în afara experienţei dintr-o bulă, despre care vorbeşte articolul. Altfel spus, ştiam că inovaţiile din epoca internetului jucau un rol tot mai intruziv în viaţa multora, dar nu înţelegeam visceral ce înseamnă acest lucru, până când totul s-a schimbat.

Oamenii erau de acord cu argumentele mele privind perturbările de la locul de muncă, dar îmi explicau că erau şi mai tulburaţi de modul în care noile tehnologii storceau semnificaţia şi satisfacţia din timpul petrecut în afara muncii. Acest lucru mi-a atras atenţia şi m-a aruncat pe neaşteptate într-un curs intensiv despre tentaţiile şi pericolele vieţii digitale modeme. 

Aproape toţi cei cu care am vorbit credeau în puterea internetului şi au recunoscut că acesta poate şi ar trebui să fie o forţă care să le îmbunătăţească vieţile. Nu voiau neapărat să renunţe la Google Maps sau să-şi închidă contul de Instagram, dar simţeau că relaţia lor actuală cu tehnologia era nesustenabilă, iar dacă ceva nu se schimba repejor, ar fi avut de suferit. Un termen comun pe care l-am tot auzit în conversaţiile despre viaţa digitală modernă a fost epuizare. Nu e vorba că o anumită aplicaţie sau un site ar fi neapărat rele, analizate izolat. 

După cum au clarificat multe persoane, problema era impactul general de a avea atât de multe bile strălucitoare care le atrăgeau atenţia şi le afectau starea de spirit. Problema lor cu această activitate frenetică ţinea nu atât de amănunte, cât de faptul că începea să le scape de sub control. Puţini oameni vor să-şi petreacă atâta vreme online, dar instrumentele respective au un mod de a cultiva dependenţe comportamentale. Nevoia de a verifica Twitter sau de a reîmprospăta Reddit devine un tic nervos, care sparge timpul neîntrerupt în fragmente prea mici pentru a susţine prezenţa necesară pentru o viaţă trăită cu intenţie.