Act Venețian Camil Petrescu descarca gratis PDF.

Act veneţian

ACTUL I

Sala cea mare, în stil Renaştere uşor modificat, a palatului Pietro Gralla, la Veneţia, în ultimii ei ani de republică independentă. Aspect monumental. Ferestre cu tendinţa ogivală în fund, între ele o uşă duce spre loggia palatului, deschisă spre Canale Grande, alte două uşi în dreapta, acestea masive, cu frontoane bogat sculptate, cu blazoane colorate, duc spre apartamente, iar în stânga o singură uşă, la mijloc, mai mare, duce spre intrare... Pereţii au chenare mari de lemn sculptate care încadrează picturi din şcolile veneţiene... La fel tavanul sculptat împărţit în pătrate numeroase e pictat. Pardoseala este de marmoră albă, aşternută în parte cu somptuoase covoare orientale... De altfel, după obiceiul veneţian, mobilele şi accesoriile sunt mai curând orientale şi bogate, cu excepţia unei mese mari masive şi două jilţuri din şcoala lui Palladio, adică linii simple cu râuri bogat sculptate, formă dulap... O femeie de marmoră încadrată în colţul stâng al sălii... Pe masă tot ceea ce este necesar scrisului şi un gong frumos lucrat... Spre vecernie, soarele cade spre apus incendiind sus ferestrele şi toată Veneţia privită din loggia; jos, în sală, însă e mai curând o lumină egală şi liniştită... La ridicarea cortinei, mobila a fost dată puţin la o parte ca să se aşeze pe jos vreo 17 corăbii în miniatură, opt albastre, nouă roşii... Două paravane scunde de tot, verzi, închipuie ţărmurile unei strâmtori în care sunt cuprinse na vele... Într-un jilţ, Pietro, concentrat, judecă situaţia. Are la îndemână un baston lung, subţire cu care dă indicaţii lui Nicola... Acesta, în genunchi, alături, aşteaptă mişcările poruncite... PIETRO este un bărbat ca de 40 - 50 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv. Dă o impresie de loialitate, de profundă şi aspră bunătate, poruncitoare. Nici el, ca şi Alta, nu poartă peruca epocii. Trecutul lui de fost sclav şi pirat îi e acum întipărit pe faţă, care pare să fi fost angelică în adolescenţă. Are im fel de sinceritate moale în voce, rapidă, gândită, care încurajează uneori pe partener. O teribilă detentă nervoasă, spontana ca o hotărâre irevocabilă, face din el un om în luptă, copleşitor.

Atunci privirea lui devine de oţel. Faţa lui paralizează prin paloarea ei însăşi pe adversar. Pare mult mai mare la trup, decât e, fiind proporţional şi cu autoritate. Aparent foarte calm şi echilibrat, dar numaidecât se ghiceşte în el o fierbere interioară fără egal. Gândeşte lucid până şi în clipele de febră. ALTA, femeie de o frumuseţe neliniştitoare, voinică dar mlădioasă, cu mişcările senzuale. Are ochii mari în cearcăne vinete, care îi dau un aer de profundă melancolie când priveşte stăruitor, fără să vorbească. Fiecare frază o precede cu privirea, aşa că pare că vorba nu repetă decât ce au spus întâi ochii... NICOLA e un fel de uriaş tăcut, parca mereu încruntat. Vorbeşte numai cât e nevoie, rar de tot se iluminează la faţă ca un copil, dar numaidecât apoi se întunecă şi devine din nou acehşi uriaş tăcut.

SCENA I - PIETRO, ALTA, NICOLA

PIETRO (către Nicola, după un timp de reflexie): Schimbă, apropie ţărmurile... Roşiile pe o coloană, albastrele pe două coloane... NICOLA (sobru, în genunchi): La ce depărtare?... PIETRO: Opt leghe depărtare... NICOLA: Opt leghe, Signor? Dar atunci mai este de folos una din coloane? PIETRO (potrivind încă navele cu bastonul): Nicola, nu câştigă pe mare decât cei îndrăzneţi... Cei care fac pe dos decât se aşteaptă, după încercarea trecută, duşmanul... Acum, suntem înspre amurg. Coloana din stânga trece între soare şi navele duşmane, în timp ce coloana din dreapta începe foarte prudentă lupta, pentru ca să dea timp navelor învăluitoare sa ajungă în poziţie de tragere... Apoi imediat virează şi ea (face semn cu bastonul şi aşteaptă ca Nicola să execute ceea ce îi spune). NICOLA: Dacă Ali-Reis face greşeala asta... înseamnă, Signor, că aţi avut un mare noroc... PIETRO: Norocul ar fi al Veneţiei, Nicola... ALTA: (într-o rochie de casă, se întrerupe din brodat şi priveşte zâmbind focul): Se întâmplă vreodată, Pietro, să se petreacă lucrurile aidoma aşa cum le calculezi la acest joc...? PIETRO: Vrei să spui... vrei sa întrebi, dacă vreunul din planurile de acasă se brodesc pentru situaţii reale...? (surâde melancolic) Foarte rar, Alta... Numai când îndurarea Domnului adie ca un zvon şi stă ca o tăcere între corăbiile tale... Rar... Atunci, folosul e însă atât de mare, încât merită să faci ore întregi acasă astfel de presupuneri... Mi s-a întâmplat de trei ori în viaţa acest lucru şi atunci au fost cele mai mari biruinţe ale mele... (face semn să strângă şi după ce servitorul a strâns navele) Nicola pune două roşii lângă ţărm... (după ce Nicola face întocmai, el aruncă o eşarfă neagră paralel cu ţărmul, vasele fiind în lungimea lor lipite de eşarfă şi astfel cuprinse între ea şi ţărm...) Unsprezece nave albastre în coloană, cinci vase roşii împotriva lor tot în coloană... NICOLA (execută şi priveşte cu ochi strălucitori, surâde beat de amintire): Isola Nera... ? PIETRO (surâzând liniştit): Isola Nera, Nicola... (către Alta) Acest plan mi-a reuşit întocmai. A fost cea mai îndrăzneaţă, cea mai sângeroasă şi cea mai bine răsplătită dintre toate biruinţele mele... Întâia pe care am câştigat-o pentru Ordinul Cavalerilor de Malta... Acum 12 ani... Eram foarte tânăr, nu împlinisem treizeci de ani şi foarte greu Consiliul Ordinului aprobase să mi se dea comanda acelei mici escadre... Kheir Paşa se întorcea din Gibraltar cu 11 corăbii de linie şi 14 nave capturate... Am făcut planul în cabina mea, mai întâi cu acest servitor credincios al meu Nicola, de care nu m-am despărţit nici când am căzut sclav împreună cu el, la Barbaresci... Am pus doua vase lipite de insulă, bine ascunse cu verdeaţă...(le arată) Am trimis cea mai repede navă a mea înaintea lor, prefăcută cu iscusinţă în corabie de negoţ, cu tunurile toate ascunse... Când i-a văzut, ea s-a întors, speriată, credeau ei, şi ei sau luat grăbiţi după ea... întreaga lor coloană a defilat pe lângă Isola Nera... Atunci s-au descărcat dintro dată cele 60 de tunuri de la tribord... În timpul acesta, noi am atacat capul coloanei care trecuse de insulă... A fost un măcel pe care nu-1 poate uita nimeni. NICOLA (uriaş naiv): Pe Paşa l-aţi ucis cu mâna voastră, Signore... şi asta a supărat pe cavaleri... PIETRO: Aveam cu el o veche socoteală, de când eram sclav la Alger... Ucisese trei sute de femei şi copii, când cu asediul cetăţii, ca represalii...