Tata a fost cel care mi-a dat ideea să folosesc fizica cuantică dacă vreau s-o găsesc pe mama. Ea a murit cu două săptămâni în urmă, iar înmormântarea a fost într-o zi de marți, la biserica St Thomas, în sat. Inițial, tata a spus că vrea ceva numit „ceremonie funerară umanistă“, fără „aiureli religioase“, dar bunicu’Joe nici n-a vrut s-audă. – Ea nu e umanistă, a replicat aproape scuipându-și ceaiul din gură, când tata a încercat să-i explice. E fiica mea! A adăugat că mama fusese botezată în biserica St Thomas și că el vrea ca urna cu cenușa ei să fie îngropată tot acolo, alături de bunica Joyce, în fața turbinelor eoliene și a minei de la marginea mlaștinii. Acolo lucrase mama, în adâncul puțului. Nu fusese miner, ci om de știință. Fiindcă, dragă cititorule, Clackthorpe Pit este una dintre cele mai adânci mine din Marea Britanie și, când zăcământul de cărbune s-a epuizat, locul minerilor a fost luat de specialiștii care căutau să dezlege misterele universului. Acolo jos, în mină, își puteau folosi aparatura de înaltă tehnologie fără ca radiația cosmică să interfereze cu experimentele lor. Radiația cosmică vine din spațiul extraterestru. În fiecare secundă a zilei, zeci de raze cosmice trec prin corpul nostru, iar noi nu ne dăm seama de nimic. Nu-ți face griji, n-o să te transforme într-un mutant cu ochi de insectă, însă pot afecta urât de tot experimentele la care lucrau părinții mei, așa că ele trebuie făcute la mare adâncime. Mama și tata obișnuiau să glumească spunând că prima lor întâlnire a fost la o mie de metri sub pământ. Coborâseră în mină să caute materie întunecată – liantul invizibil care ține universul laolaltă – și, în loc de asta, s-au găsit unul pe celălalt. S-au căsătorit și, trecând peste detaliile biologice stânjenitoare, opt luni mai târziu am venit pe lume eu. Albert Stephen Bright. M-au botezat așa după fizicienii lor preferați, Albert Einstein și Stephen Hawking, dar toată lumea îmi spune, pe scurt, Albie. Mama zicea că nașterea mea precoce a semănat cumva cu Big Bangul – a venit pe nepusă masă și i-a băgat pe toți în sperieți –, iar eu a trebuit să rămân în spital până când am împlinit aproape patru luni. Pe urmă, când în sfârșit m-am mai înzdrăvenit, m-au luat cu ei când au plecat să lucreze la CERN¹, în Elveția.