aproximativ 1190 î.hr.

O cetate pe o colină din apropierea mării era un obiect de o mare simplitate, a cărui creaţie demonstra o înţelegere profundă a curiozităţii umane.Şi îşi îndeplinea funcţia fără cusur. monstrul cel hidos era înalt de peste şase metri şi stătea pe patru picioare din lemn fixate pe o platformă plată. carcasa montată pe picioare avea formă triunghiulară şi capetele libere. în partea din faţă a carcasei se ridica o cocoaşă rotunjită, cu două crestături ce sugerau ochii. părţile laterale erau acoperite cu piei de vită. platforma care susţinea picioarele stătea direct pe pămînt. oamenii din cetatea Uium nu mai văzuseră ceva asemănător. pentru unii dintre cei care aveau imaginaţie, aducea oarecum cu un cal cu picioarele ţepene. Dardanienii se treziseră în dimineaţa aceea aşteptîndu-se să-i vadă pe ahei în jurul oraşului-cetate, pregătiţi de luptă, aşa cum se Întîmplase în ultimele zece săptămîni.

Însă cîmpia de dedesubt era pustie. n-au zărit decît dîre groase de fum pîclos care se înălţau din resturile carbonizate ale taberei vrăjmaşe. aheii şi flota lor dispăruseră. la miez de noapte, îşi încărcaseră proviziile, caii, armele Şi carele de luptă pe corăbii şi plecaseră, lăsînd în urmă doar misteriosul monstru din lemn. iscoadele dardaniene s-au întors cu vestea că tabăra ahee era abandonată. cuprinşi de entuziasm la gîndul că asediul se încheiase, oamenii au deschis larg poarta mare a cetăţii şi s-au împrăştiat în număr mare pe cîmpia deschisă, unde luptătorii celor două armate se înfruntaseră şi-şi vărsaseră sîngele în nenumărate bătălii.