Flacăra lumânării şi imaginea ei răsfrântă în oglinda de perete s-au răsucit şi s-au îndreptat când a intrat în hol şi apoi iarăşi când a închis uşa. El şi-a scos pălăria şi a înaintat încet. Scândurile podelei scârţâiau sub cizme. Stătea în costumul lui negru în oglinda întunecată, unde crinii se aplecau, atât de palizi, din vaza lor îngustă de sticlă şlefuită. În spatele lui, pe coridorul rece, atârnau portrete de strămoşi pe care-i ştia prea puţin, înrămaţi cu toţii în sticlă şi luminaţi slab de deasupra lambriurilor înguste. S-a uitat în jos, la ciotul de lumânare şiroind de ceară. A apăsat cu degetul ceara caldă, adunată pe furnirul de stejar. Într-un sfârşit a privit printre faldurile linţoliului chipul teribil de tras şi de slăbit, mustaţa îngălbenită, pleoapele subţiri ca hârtia. Asta nu era somn. Asta nu era somn. Afară era întuneric şi frig şi nu bătea deloc vântul. În depărtare zbiera un viţel. El stătea cu pălăria în mână. În viaţa ta nu te-ai pieptănat aşa, a zis. În casă nu se auzea nici un zgomot în afară de ticăitul ceasului de pe căminul din camera din faţă. A ieşit şi a închis uşa. Întuneric, frig, nici o pală de vânt şi o creastă cenuşie şi subţire ce se iţea pe lângă marginea răsăriteană a lumii. A ieşit în prerie şi a rămas cu pălăria în mână, de parcă se ruga la întunericul de deasupra tuturor şi a stat acolo multă vreme. Când s-a întors să plece, a auzit trenul. S-a oprit şi l-a aşteptat. Îl simţea sub picioare. Sfredelea bezna dinspre răsărit ca un satelit obscen al aşteptatului soare, urlând şi mugind în depărtare, cu lumina lungă a farului străpungând desişul încâlcit de mesquite şi închipuind din noapte gardul nesfârşit ce mărginea bucata de drum drept, apoi înghiţindu-l iar, milă după milă cu tot cu fire şi cu stâlpi, în întunericul din urmă, unde aburul de cazan s-a risipit încet în orizontul proaspăt şi palid, sunetul a răsunat cu întârziere şi el a rămas nemişcat, cu pălăria în mână, în cutremurarea trecătoare a pământului, uitându-se după el până ce nu sa mai văzut. Apoi s-a întors şi a intrat iar în casă. Când a intrat, ea a ridicat ochii de la aragaz şi l-a măsurat din cap până-n picioare în costumul lui. Buenos dias, guapo1, a zis ea.