Intamplari cu Iulia si Dorin pdf online gratis

Padurea magica

A fost odată o fetiţă roşcată, cu ochi mari albaştri, cu pielea albă, pe nume Iulia. Ea are zece ani şi îşi doreşte mult să viziteze o pădure întunecoasă despre care a auzit în poveştile bunicilor că este plină de lucruri magice, ce nu se găsesc pretutindeni. Trăind singură alături de părinţii săi, se hotărăşte să vorbescă cu vecinul ei, Dorin, despre această pădure, în speranţa că el o va însoţi în călătoria ei către Pădurea Magică. Dorin este şi coleg de şcoală cu ea şi are doisprezece ani. Este un băiat brunet, cu ochi mari verzi, foarte deştept, primul la învăţătură. Este cuminte, curajos şi nu se dă în lături de la nimic. Este singur la părinţi, şi aceştia îl iubesc foarte mult.

- Dragă Dorin, te rog frumos, vrei să mă însoţeşti şi pe mine până într-o pădure despre care am auzit de la bunicii mei că e magică? Acolo nu te vei plictisi, deoarece se spune că este plină de minunăţii. Mi-e cam frică să mă duc singură, dar alături de tine, un băiat aşa viteaz şi voinic, nu îmi mai este. - Sigur, spune Dorin fericit, încântat de vecina lui şi de noua misiune. Să mergem! Cei doi îşi umplu un săculeţ cu provizii şi la răsăritul soarelui, după ce stelele pălesc una câte una pe albastrul senin al cerului, îşi iau tălpăşiţa binişor unul după altul, fără să se uite înapoi, de teamă că vor fi prinşi de părinţi. Copii merg ce merg pe o potecă îngustă ce şerpuieşte înspre munte, până întâlnesc o pădure mare, cu arbori negri, înalţi, unde bufniţele îşi făcuseră cuib şi strigau, îngrozind oamenii:

- Bu-huuuuuuuuuu-huuuuuuuuuuuuuuuuuuu! - Aouăleu, Dorin, ce bufniţe! De ce sunt aşa mari? Şi ce ochi uriaşi au! - Nu te speria, cu aceşti ochi mari, bufniţele văd în noapte, pentru că sunt păsări ce dorm ziua, iar noaptea ies la pândă. Iulia şi Dorin păşesc uşurel prin desişul pădurii unde îi vor aştepta în continuare alte surprize la care nici nu gândesc….