Lumea întreagă era cuprinsă de flăcări. Ecourile bubuiturilor provocate de explozii răsunau în toată incinta, iar combustibilul care se aprinsese ridica pretutindeni limbi letale de foc. Muniția păstrată în peșteri explodase, aruncând în aer moloz și trupuri umane, bombardând coroanele copacilor din împrejurimi cu mingi de foc. Palmierii ardeau ca niște torțe, asemenea unor semnale luminoase în întunericul nopții. Maimuțele urlătoare țipau în vreme ce întregul grup încerca să se salveze din coronamente, flăcările trecând de la un copac la altul, formând un lanț de foc. Noaptea care fusese liniștită până cu puțin timp în urmă vuia acum din cauza celor înfăptuite de un singur om, al cărui plan distrusese clădirile și vehiculele din complex. 

Peste tot zăceau numai trupuri. Focurile de armă răzbăteau dintr-o parte într-alta în complexul aflat în inima junglei. Lovitura la cap administrată de atacator îl dezorientase preț de câteva momente vitale, iar acum era târât într-o stare de semi-conștiență prin acea harababură. Mirosul de combustibil și moarte acapara totul în jur, fiind amestecat cu duhoarea respingătoare de carne arsă. Abia reușise să scape cu viață din oraș, dar acum, aici în junglă, moartea părea o certitudine. Din nou răsună o explozie ca un tunet, aducând încă o ploaie de bucăți contorsionate de metal asupra lor. Aplecat pe vine după un zid, cel care îl luase ostatic îl izbi puternic cu genunchiul în piept. Icni, totuși acum era singura lui șansă. Se opinti cu toată forța ca să-l dezechilibreze pe bărbat, însă nu izbuti îndeajuns; acesta îl lovi iarăși cu putere. Pe când își pierdea din nou cunoștința, îl cuprinse un ultim gând, ca o șoaptă ce i se strecură în minte: în urma atacului, femeia rămăsese captivă în interiorul complexului. Trebuia să-l înfrunte pe ucigașul acesta de una singură.