Preocupată să-şi verifice like-urile primite pe pagina de Instagram, în timp ce aşteaptă autobuzul, nici nu-l observă pe individul cu un pistol în mână care se apropie de ea. Ar putea să-şi arunce ghiozdanul şi s-o rupă la fugă prin mlaştini. Este o fetiţă agilă, are treisprezece ani şi cunoaşte ca pe propriul buzunar mlaştinile şi nisipurile mişcătoare din Plum Island. În aer pluteşte o ceaţă fină, iar bărbatul este gras şi neîndemânatic. Nu i-ar fi uşor să alerge după o fetiţă şi, în orice caz, ar fi nevoit să abandoneze înainte de sosirea autobuzului şcolii, la ora opt. Toate aceste gânduri îi trec prin cap într-o secundă. Acum, individul s-a oprit în faţa ei. Poartă o mască neagră de schi pe figură şi îndreaptă arma spre pieptul ei. Fata scoate o exclamaţie şocată şi scapă telefonul din mână. E clar că nu este o glumă sau o farsă. Halloweenul a trecut, suntem în noiembrie. — Ştii ce-i asta? o întreabă bărbatul. — E o armă, răspunde Kylie. — E o armă aţintită spre inima ta. Dacă ţipi sau te zbaţi sau încerci să fugi, te împuşc. Ai înţeles? Fetiţa dă din cap că da. — Bine. Păstrează-ţi calmul şi pune-ţi masca asta de dormit. În funcţie de ce va face mama ta în perioada următoare, vom afla dacă vei trăi sau nu. Nu vrem să ne poţi identifica când… adică, dacă te vom lăsa să pleci. Tremurând toată, Kylie îşi fixează pe ochi pernuţele prinse cu o bandă elastică. O maşină opreşte lângă ei. — Urcă. Ai grijă la cap, îi ordonă bărbatul. Se aşază pe pipăite pe bancheta din spate. Uşa se închide în urma ei. Mintea îi lucrează intens. Ştie că n-ar fi trebuit să se urce în maşină. Aşa dispar fetiţe în fiecare zi. Dacă te sui în maşină, eşti terminată. Dacă te sui în maşină, ai dispărut pentru totdeauna. Nu trebuie să te urci în maşină, ci să te întorci şi să fugi, să fugi, să fug