Când, în cele din urmă, mi-au scos ghipsul și doctorii m-au întors pe toate părțile după pofta inimii, iar asistentele m-au reînvățat răbdătoare să-mi folosesc membrele și când ajunsesem deja să mă satur să fiu tratat practic ca un copilaș, Marcus Kent mi-a spus că va trebui să locuiesc o vreme la țară. – Aer curat, viață liniștită și absolut nimic de făcut – asta îți prescriu. Sora ta va avea grijă de tine. Mănâncă, dormi și ia cât mai mult exemplul rega - tului vegetal. Nu l-am întrebat dacă voi mai putea vreodată să zbor. Sunt întrebări pe care nu le pui fiindcă ți-e teamă de răspunsul pe care ai putea să-l primești. La fel cum, în timpul celor cinci luni, nu am întrebat niciodată dacă urma să fiu condamnat să zac întins pe spate câte zile mai aveam de trăit. M-am temut ca asistenta să nu-mi răspundă cu o ipocrizie încurajatoare: – Haide, haide, ce întrebare mai e și asta?! Noi nu ne lăsăm pacienții să vorbească astfel! Așa că nu am întrebat – și totul a fost în regulă. Nu eram un invalid neputincios. Am putut să-mi mișc picioarele, să mă sprijin pe ele și, în cele din urmă, să fac câțiva pași – și dacă, într-adevăr, m-am simțit ca un bebeluș cu genunchi nesiguri și tălpi de vată… ei bine, asta era singura mea slăbiciune și neputință, și avea să treacă. Marcus Kent, care este un doctor adevărat, mi-a răspuns la întrebarea nerostită: – O să-ți revii complet, mi-a spus el. Nu am fost siguri până marțea trecută, când ți s-a făcut acea analiză completă, dar acum îți pot spune asta în deplină cunoștință de cauză. Dar… va fi o chestiune de durată. Va trece mult timp și, pot să adaug, va fi epuizant. Când vine vorba de însănătoșirea mușchilor și a nervilor, creierul trebuie să vină în ajutorul trupului. Orice dovadă de nerăbdare, de agitație va duce la o recidivă. Și, orice vei face, nu îți impune să îți revii rapid. Orice încercare de acest gen te va trimite înapoi în spital. Trebuie să iei viața ușor și fără grabă. Tempoul va fi legato. Nu numai trupul tău trebuie să-și revină, dar și nervii ți-au fost slăbiți de perioada atât de îndelungată în care ai fost nevoit să iei sedative. De aceea îți recomand să mergi la țară, să-ți găsești o casă, să te implici în politica locală, în scandalurile locale, în bârfa provincială. Bagă-ți nasul cu interes și curiozitate în treburile vecinilor tăi. Dacă îmi dai voie să-ți dau o sugestie – du-te într-un loc unde nu ai prieteni prin preajmă. Am dat aprobator din cap. – M-am gândit și eu la asta. Nu-mi trecea prin minte ceva mai puțin atrăgător decât ca vreun membru al găștii de prieteni să vină pe neașteptate în vizită, plin de compătimire și preocupat de propriile probleme: „Dar, Jerry, arăți minunat… nu-i așa? Absolut