Trebuie să recunosc că am fost cam sceptică atunci când am primit cartea aceasta și i-am citit titlul. „Refuzați să vă provocați nefericirea pentru orice”? Chiar așa, pentru orice? Mi s-a părut o idee foarte prezumțioasă. Am bănuit că majoritatea oamenilor va considera titlul atrăgător, dar în același timp îndoielnic. „Orice” este un cuvânt important.

Dacă veți putea trece de acest cuvânt important, „orice”, și veți urma recomandările lui Albert Ellis, veți descoperi că promisiunea din titlu este respectată. Al, așa cum a fost cunoscut de colegi și pacienți deopotrivă, propune musturbarea1 ca rădăcină a tuturor tulburărilor emoționale și comportamentale. El își încurajează cititorii să găsească și să examineze factorii de tip „trebuie” pe care îi impun asupra lor înșiși, asupra altora și asupra circumstanțelor vieții, fiindcă aceștia formează temelia emoțiilor negative nesănătoase, ca anxietatea, depresia, furia, vinovăția și rușinea, și a comportamentelor autodăunătoare, ca tărăgănarea, agresivitatea și dependențele.

In anii 1950, când a începutsă dezvolte terapia rațional-emotivă și comportamentală (REBT), Al a descris un proces foarte important în care sunt angrenați mulți indivizi, pe care l-a numit tulburare emoțională secundară sau meta-tulburare. Pe scurt, oamenii au în mod frecvent sentimente despre sentimentele lor sau sentimente despre comportamentele lor. Se întâmplă des ca cei care suferă de anxietate să simtă anxietate din cauza anxietății; mulți se înfurie pe depresiile lor. Cartea de față aplică conceptul profund de tulburare emoțională secundară pentru a-i arăta cititorului că este important să-și accepte propriul eu, cu dificultățile sale emoționale primare de anxietate, vinovăție, furie, deprimare etc. - chiar dacă experiența respectivă nu-i place - în loc să se lase tulburat din cauza dificultăților sale emoționale și comportamentale. Pe lângă musturbare, manifestăm de asemenea tendința de a avea alte convingeri prin care ne sabotăm singuri, cum sunt catastrofarea, intoleranța la frustrare și evaluarea globală a meritului. Câți dintre noi care avem anxietăți nu ne trezim dramatizând ceea ce s-ar fipututîntâmpla? Sau ce se poate spune despre cei care se simt deprimați? Ne autoetichetăm ca „ratați”, „lipsiți de valoare”, „inadecvați”. Albert Ellis arată că indivizii cu intoleranță la frustrare au tendința de a prefera „câștigul pe termen scurt”, ceea ce are ca rezultat „suferința de durată pe viitor”.