Trapa de evacuare era ridicată. Atârnate la înălțime, deasupra deschizăturii, becurile electrice își trimiteau lumina orbitoare în adâncul pătratului cambuzei. Paznicul, aplecat deasupra marginii puțului, urla și dădea din mâini. Motorul cu abur îi răspundea zdrăngănind. Douăzeci de saci cu cartofi au apărut năvalnic din adâncuri. La zece picioare1 deasupra punții, aceștia au fost aplecaţi într-o parte de o a doua frânghie transversală, au atârnat preț de o clipă dincolo de copastia navei, apoi, la un alt semnal al paznicului, au fost lăsați să cadă pe barja aflată în așteptare. Paznicul a mai ridicat o dată mâna. Motorul a zdrăngănit din nou. Două lațuri goale s-au ivit dintr-o parte a vaporului, au biciuit puntea în cădere și au dispărut în puț, încolăcindu-se ca niște șerpi. La capăt, jos de tot, niște omuleți au prins capetele libere ale funiei, au stivuit sacii, legându-i strâns. 

Paznicul a zbierat. Un alt chintal de cartofi a apărut năvalnic, s-a legănat într-o parte și a dispărut peste marginea navei. Și așa a continuat lucrul toată noaptea. Eu priveam totul cu admirație, curiozitate și, într-un final, cu un sentiment tot mai acut de groază. Transportarea unor bucăți de materie dintr-un punct de pe suprafața pământului către altul – iată toată munca omului! Iar înțelepciunea Orientului, mă gândeam eu, stă în convingerea că e mai bine să lași bucățile de materie la locul lor. Fără îndoială, înțelepții Orientului au dreptate până la un punct. Sunt multe bucățele de materie care ar putea fi lăsate la locul lor și nimeni nu ar suferi din cauza asta. De pildă, aceste picături de cerneală pe care eu le transfer cu atâta sârguință din sticluța lor pe suprafața hârtiei… Am ancorat – şi în ce hazna! La Port Said se vorbesc toate limbile, se acceptă toate monedele. 

Dar schimbul lor valutar e jaf la drumul mare, iar cei de acolo își folosesc talentul de a vorbi limbi străine doar ca să înșele. Industria locală de bază pare să fie producerea și vânzarea fotografiilor indecente. Le găsești grămadă în aproape fiecare magazin; îți sunt băgate pe gât de fiecare gurăcască – la prețuri care scad amețitor, pe măsură ce te îndepărtezi, de la un sovereign până la jumătate de coroană. Abundența ofertei este dovada unei cereri tot atât de mari de astfel de produse din partea călătorilor aflați în trecere. În astfel de chestiuni, se pare că oamenii sunt mai plăcut impresionați de reprezentare – fie ea picturală sau verbală – decât de realitatea carnală. Este un fapt psihologic bizar căruia nu-i găsesc nici o explicație satisfăcătoare.