în apărarea lui Olive, pe bărbat nu părea să-l deranjeze prea tare sărutul. I-a luat un moment să se adapteze - ceea ce era perfect de înţeles, având în vedere circumstanţele. A fost un minut stânjenitor, inconfortabil şi oarecum dureros, în care Olive si-a lovit în acelaşi 7 ? J timp buzele de ale lui şi s-a ridicat în vârfurile picioarelor cât de mult a putut pentru a-şi menţine gura la acelaşi nivel cu fata lui. Chiar trebuia să fie atât de 7 înalt? Sărutul trebuie să fi arătat ca o lovitură cu capul stângace, iar ea era tot mai îngrijorată că nu avea să fie capabilă să-l ducă la bun sfârşit. Prietena ei, Anh, pe care Olive o observase apropiindu-se cu câteva secunde înainte, avea să arunce o singură privire la ei şi să ştie instantaneu că Olive şi acest tip cu care se săruta nu aveau cum să fie doi oameni aflaţi la * întâlnire. Apoi, acel moment chinuitor desfăşurat cu încetinitorul s-a terminat si sărutul a * devenit... diferit. Bărbatul a inspirat brusc şi a înclinat puţin capul, făcând-o pe Olive să se simtă mai puţin ca o maimuţă ce se caţără într-un baobab, iar mâinile lui - * 7 care erau mari şi se simţeau în mod plăcut călduţe în aerul condiţionat de pe hol - au cuprins-o de talie. Au alunecat în sus câţiva centimetri, înfăşurându-se în jurul cutiei toracice, ţinând-o lângă el. Nu prea aproape şi nici prea departe. La distanţa potrivită. Era mai degrabă un sărut pe fugă decât altceva, dar era destul de plăcut şi, pentru câteva secunde, Olive a uitat un număr apreciabil de lucruri, inclusiv faptul că era lipită de un tip oarecare, de un necunoscut. Că abia dacă avusese timp să şoptească „Pot să te sărut, te rog?“, înainte de a-şi lipi buzele de ale lui. Că ceea ce o determinase la început să joace toată scena era speranţa de a o păcăli pe Anh, prietena ei cea mai bună.