— Ultima dumitale amantă face senzaţie la Londra, Masters. Societatea o găseşte încântătoare. Charles Trescott, aşezat în faţa şemineului, sorbi o înghiţitură de brandy şi-şi privi gazda cu ochi mici, şireţi. Şi, întrucât te-ai găsit tocmai acum să-ţi pierzi vremea aici, la ţară, din motive numai de dumneata cunoscute, şi asta în plin sezon monden, cred că cel mai bine ar fi să te pun la curent cu ceea ce se mai petrece prin oraş.

— Probabil că ai ce povesti, din moment ce te-ai abătut din drum numai ca să-mi aduci ultimele noutăţi.

— Am considerat că este datoria mea s-o fac, pentru că numele dumitale este pe buzele tuturor. Şi ştiu cât de mult te afectează asta. Trescott, un individ plictisit şi desfrânat, la cei numai treizeci de ani pe care îi avea, îi aruncă o privire din care se puteau înţelege multe.

— Te înşeli, Trescott. Nu-mi pasă câtuşi de puţin ce se vorbeşte-n societate despre mine. Trescott fu dezamăgit, dar nu lăsă să se vadă. Mai făcu o încercare copilărească de a-l provoca.

— Mă întreb şi eu, ca toată lumea, de altfel de ce îi permiţi să continue această atitudine sfidătoare? Toată lumea te cunoaşte şi ştie că întotdeauna ai cerut amantelor dumitale multă discreţie. Am crezut că discreţia face parte din regulile pe care le impui.