Ochii intrusului scăpărau de furie. Dintr-o mişcare, bărbatul mătură cu mâna încă un şir de vase de pe raft. Fragile, obiectele se sparseră pe podea, împrăştiindu-se în sute de cioburi. A trecut apoi la nişte statuete miniaturale. — Doamnă Lake, te sfătuiesc să te grăbeşti cu împachetatul, zise el, canalizându-şi violenţa spre câteva figurine de lut, înfăţişând, în mai multe variante, diverse personaje mitologice – Pani, Afrodite şi satiri. Trăsura pleacă peste cincisprezece minute şi, te asigur, te vei număra printre pasageri împreună cu nepoata dumitale, cu sau fără bagaj e.

Tobias March a înşfăcat un centurion de piatră, în mărime naturală şi, apucându-l de scut, l-a azvârlit în faţă. Romanul sa prăbuşit pe propria-i sabie.

— Ne aflăm în Italia, reluă el, aşa că nu-ţi rămâne decât să te supui ordinului meu. Nu avea nici un rost să mai insiste. Fiecare clipă petrecută aici, în încercarea de a-l determina pe Tobias March să se poarte raţional, însemna timp pierdut. Mai bine se ducea să îşi facă bagajele. Din nefericire însă, încăpăţânarea care o caracteriza nu-i permitea să părăsească fără luptă câmpul de bătălie. — Ticălosule, mârâi ea printre dinţi. — Ei, să nu exagerăm, totuşi, o puse el la punct, trântind pe jos încă un rând de vase roşii de lut. Dar cred că am înţeles ce vrei să insinuezi.

— E limpede că nu ai nici cel mai elementar bun-simţ, Tobias March.

— Nu vreau să mă cert cu dumneata pe această temă, zise el, lovind cu piciorul o statuetă de mărime mijlocie ce o înfăţişa pe Venus goală. Dar nici dumneata nu eşti mai brează din punctul acesta de vedere, să ştii. O trecu un fior de gheaţă, când statuia se sfărâmă. Aceste Venus goale erau solicitate frecvent de clienţii ei.

— Nu ţi-e ruşine?! Cum îndrăzneşti?! Faptul că eu şi nepoata mea ne-am trezit izolate aici, la Roma, şi că nevoia ne-a împins să ne apucăm de comerţ, pentru câteva luni, nu te îndreptăţeşte nicidecum să ne insulţi în halul ăsta.

— Gata, ajunge, se răsti Tobias, întorcându-se cu faţa spre ea. La lumina lanternei, chipul lui necruţător părea dăltuit într-o piatră mai rece decât oricare dintre statuile aflate acolo. Zi mersi că te-am considerat doar o victimă naivă a infractorului pe care îl urmăresc, şi nu o membră a bandei lui de hoţi şi ucigaşi.

— Mi-ai spus că răufăcătorii se foloseau de magazinul meu pentru a face schimb de mesaje. Dar, sinceră să fiu, domnule March, având în vedere comportamentul dumitale grosolan, îmi vine greu să te cred pe cuvânt. Bărbatul scoase din buzunar o foaie de hârtie împăturită.

— Negi că acest bilet era ascuns într-unul dintre vasele dumitale? Aruncă o privire spre hârtia aceea blestemată. Cu numai câteva momente în urmă, se uitase uluită la March, care zgâlţâia zdravăn un splendid vas grecesc. Un mesaj, care semăna izbitor de mult cu raportul unui răufăcător către şeful lui, fusese dosit cu grijă în interior. Ceva legat de un târg încheiat cu nişte piraţi. — Ce vină am eu dacă unul dintre clienţii mei a pus un bilet în vasul acela?! exclamă Lavinia, ridicând bărbia.

— N-a fost vorba doar despre un client, doamnă Lake. Răufăcătorii se folosesc de magazinul dumitale de câteva săptămâni.