PROLOG 

Tic-tac-toc, trei fete aşezate în şir. Nouă ani, şi tot inseparabile: Sydney, Rain şi Brianna. Prietene pe viaţă, sau cel puțin aşa cred ele. Stau ghemuite pe aleea din fața casei lui Syd, cu tălpile prăfuite încălțate în sandale care să le protejeze de asfaltul fierbinte ca focul, cu caреtele plecate ca să cerceteze îndeaproape lucrul acela pe care Rain 1l-a prins într-un borcan pentru gem. Este un cărăbuş de un albastru electric, cam cât degetul mare, un fulger tropical pe cenuşiul gălbui al deşertului, cu stropi aurii pe picioruşe. - Cât de frumos este, abia respiră Syd. Fetiţa e un crevete pistruiat, cu nasul şi umerii cojiți tot timpul şi cu pielea cea nouă, rozalie, răsărind de sub cea veche. Mijeşte ochii la elitrele acvamarin ale cărăbuşului şi se gândeşte cu jind la piscinele din spatele caselor înşirate de-a lungul autostrăzii spre Palm Springs. - Atât de tropical. La opt seara sunt aproape patruzeci de grade Celsius, iar soarele necruţător abia acum a început să se scufunde în spatele lanțului de munți bolovănoşi, neregulaţi, care încercuiesc oraşele din deşert. 

O şopârlă gri, cât un briceag, tâşneşte spre umbra unei tufe de trandafir de stâncă ce mărgineşte strada lor, clipeşte de câteva ori spre fete, apoi reevaluează situația şi se retrage. Fetele ignoră schelălăitul bălos al lui Spanky, câinele lui Brie, o corcitură nesuferită de pitbull ce îşi scarpină coastele de gardul de plasă şi ridică praful din curtea stearpă, aflată la trei case mai încolo. Rain se lasă pe călcâie şi mijeşte ochii spre celelalte două fetiţe. Dinții i se îngrămădesc în gură împingându-i buzele în afară, aşa că dintr-un unghi seamănă cu un călut, iar din altul, deşi abia a împlinit zece ani, seamănă cu un personaj coborât din vechea şi ferfenițita ediție Vogue de septembrie pe care fetele o împart între ele. Rain are membre lungi şi foarte bronzate, brațele îi răsar ca nişte crengi stranii din bustiera roşie, lăbărţată, iar vârtejul sălbatic al pletelor îi flutură peste jumătate de faţă.