Să nu te sinucizi vreodată doar pentru că ai rămas
însărcinată; acesta a fost sfatul pe care mi l-a dat mama la 15
ani, când a apărut zvonul că o colegă de-a mea şi-ar fi pus
capăt zilelor pentru că aştepta un copil.
Sfatul să nu mă sinucid a venit la pachet cu un alt sfat —
sau mai degrabă ordin — să nu cumva să fac sex înainte să
mă mărit; plus că trebuia să mă mărit cu bărbatul pe care îl
alegea ea, nicidecum eu.
Deşi am fost crescută într-o societate în care căsătoriile
aranjate constituiau regula, mi se părea un obicei barbar să
laşi o fată de numai 21 de ani să se căsătorească cu un bărbat
pe care-1 cunoştea chiar mai puţin decât pe lăptarul care, de
zece ani încoace, amesteca apă în laptele pe care-1 vindea
familiei ei.
Am scăpat de o căsătorie aranjată plecând în Statele Unite,
să susţin un master în Ştiinţe Informatice, la A&M Texas,
găsindu-mi, în mod convenabil, o slujbă în Silicon

Valley şi apoi inventând zeci de motive ca să nu mai întorc
vreodată în India.
Acum, după şapte ani, am epuizat toate motivele.

← Ce-ţi doreşti cel mai mult când te gândeşti la viitor? m-
a întrebat Nick în timp ce ne aflam pe autostrada 101, în

drum spre Aeroportul Internaţional San Francisco.
← FERICIRE, am răspuns fără nici o ezitare. în copilărie,
vara însemnase dintotdeauna fructe de mango. Mango
coapte şi dulci care-şi lăsau sucul dulce să ţi se scurgă pe
gât. Gustul de mango copt o să însemne mereu pentru mine
ideea de copilărie, o să-mi trezească mereu cele mai
îndepărtate amintiri şi, măcar pentru o clipă, o să mi se
pară că sunt din nou copil şi că trăiesc o zi fierbinte de vară,
în India.
Un mango înseamnă mai mult decât gustul. Eu şi fratele
meu, Natarajan, căruia îi spuneam cu toţii Nate doar pentru
că era mai uşor de pronunţat, ne băteam mereu pe partea
aceea tare şi lipicioasă din inima fructului. Dacă mama avea
de gând să toace mango pentru prânz, bătălia pe miezul tare
începea încă de la micul dejun. Era cel mai plăcut lucru din
lume să sugi sâmburele lipicios de mango, pe care-1 ţineai în
mână. De altfel, eu şi Nate îi spuneam miezului de mango
FERICIRE.
FERICIREA era un concept. Un sentiment. Triumful
asupra unui frate. Până la întrebarea destul de pertinentă a
lui Nick, uitasem că există FERICIREA.
← E ca atunci când bei o cutie de bere Guinness la birou,
după încheierea de lună fiscală, am adăugat ca explicaţie
când mi-am dat seama că nu înţelegea exact elementele
fundamentale ale FERICIRII.
Contabilul Nick a dat în sfârşit din cap, semn că acum se
lămurise.
← Doar că nu prea o să mai ai parte de cine ştie ce
FERICIRE în călătoria asta după ce o să povesteşti familiei
tale despre americanul seducător şi modest cu care trăieşti.
Dacă, atunci când am venit în America, cineva mi-ar fi spus
că am să ajung să mă întâlnesc, să locuiesc şi să mă logodesc