Rachel s-a aplecat pe zidul de piatră şi a privit lung,peste deal.Dedesubt,era
fluviul Mississippi şi dincolo de asta Wisconsin.în partea dreaptă şi în spatele
ei,era Dubuque,oraşul care i-a fost cândva căminul,dar nu privi în direcţia
aceea.Nu încă.În schimb,s-a uitat peste fluviu,rememorând nopţile când ea şi
Ben se strecurau aici,la Eagle Point Park.Feriţi de întuneric,explorau minunăţia
ne un năştea între ei.Atingerea tandră a mâinilor lui mari îi transforma trupul în
flacără şi dorinţa lor era aşa de puternică,că nici unul nu se mai gândea la nimic.
A simţit,mai mult decât a auzit,prezenţa cuiva în spatele ei.
-Este un loc plăcut,mami: Trebuie să fie „poteca îndrăgostiţilor”,corect?
Rachel s-a întors spre fiica ei de paisprezece ani.Figura aristocratică a Laurei era
ascunsă de o bluză roşu cu negru,ce avea pe ea inscripţia Întâlneşte-te cu mine
la St Louis,care atârna pe şoldurile ei,aşa de largă şi de lungă,că aproape îi
acoperise pantalonii roşii,scurţi,tricotaţi,pe care-i purta.Picioarele erau goale,Iar
sandalele de piele se legănau în mână.
-Poteca îndrăgostiţilor? a repetat Rachel,întorcându-şi privirea la fluviu.Nu
credeam că mai foloseşte cineva expresia asta.
-Hei,mami,a spus Laura,care nu era aşa uşor de dus cu vorba.Trebuie să fie un
motiv pentru care ai vrut să ne oprim,înainte să ajungem la bunici.Un zâmbet
viclean i-a apărut pe faţă.Pun pariu că ai trăit momente deosebite aici,şi nu
rezistai să nu revezi vechiul loc.
Rachel s-a întors cu spatele la fluviu.Marginea aspră a zidului de piatră îi apăsa
spatele,în timp ce privea stejarii înălţându-se deasupra lor.Ea a văzut dinr-o dată
imaginea parcului într-o noapte de vară,stelele sclipind printre frunzele copacilor
şi adieri plăcute mângâind întunericul; imaginea unei iubiri puternice pentru care
ar fi murit,aşteptând.