Această carte este despre migrația în masă, violența sexuală și drepturile femeilor în Europa. Este despre un eșec colosal al establishmentului politic european. Și despre soluțiile la aceste probleme, false și reale. În ultimii ani s-a intensificat dezbaterea despre imigrație, integrare și islam în Europa. Acest lucru se întâmplă ca reacție la atacurile teroriste, de mică sau mare amploare, la propovăduirea islamului radical în unele moschei și centre islamice, la reapariția partidelor de extremă dreaptă și populiste și la sosirea recentă a unui număr mare de imigranți din Orientul Mijlociu, din Africa și în special din Asia de Sud (dar nu numai) în 2015 și 2016. Chiar dacă fluxul de migranți a mai scăzut în ultimii câțiva ani, există în continuare foarte mulți care încearcă să traverseze Mediterana sau să ajungă în Europa pe alte rute. Una dintre consecințe este o schimbare la nivelul poziției femeilor în Europa. Această schimbare constituie tema cărții de față. Creșterea numărului de bărbați din țări majoritar musulmane scoate la iveală o problemă: atitudinea lor față de femei. Deși nu toți bărbații musulmani simt și manifestă dispreț față de femei, există și unii care nutresc asemenea sentimente. În țări precum Franța, Germania, Marea Britanie, Suedia și în altele care au un număr considerabil de imigranți musulmani, unii dintre acești bărbați și uneori și copiii lor resping libertățile femeilor. De câteva decenii se discută despre modul în care unii bărbați își tratează propriile rude: soțiile, surorile, verișoarele, nepoatele și altele. Formele de violență justificată în numele onoarei - inclusiv crime, bătăi și încarcerări - sunt deja ceva cunoscut sau ar trebui să fie. În Europa, ca și în restul Occidentului, e nevoie de mult activism și de mediatizarea intensă a unor cazuri pentru a aduce aceste probleme în atenția publică și pentru a scoate la iveală numeroasele situații în care unele tribunale de șaria susțin căsătoriile cu minori, căsătoriile forțate, poligamia, bătaia aplicată soției și termenii inechitabili ai divorțului. Unele supraviețuitoare sunt acuzate că mint; cei care le-au susținut pe victime sunt acuzați de diverse forme de bigotism. E dificilă până și recunoașterea faptului că unor musulmane li s-au negat drepturile în numele culturii și religiei adesea chiar de propriile familii. De multe ori, victimele sunt pur şi simplu ignorate. Totuși, unii bărbați care disprețuiesc femeile nu își manifestă această atitudine numai față de femeile cu care împărtășesc o cultură. Unii musulmani disprețuiesc toate femeile - inclusiv europencele, cărora li s-a părut de la sine înțeles că au atins un nivel de emancipare ce le distinge de musulmane. Iar această problemă nu se referă numai la nou-veniţii care cer azil în Europa; printre bărbaţii despre care se discută în această carte se numără şi unii care s-au născut şi au crescut în Europa, fii şi chiar nepoţi de imigran