Înainte de a începe, haideţi să marcăm teritoriul. Ne vom apleca, mai întâi, asupra a ceea ce înseamnă să faci un experiment, să vezi cu ochii tăi rezultatele şi să hotărăşti dacă acestea se potrivesc cu o teorie anume ori dacă vreo soluţie se dovedeşte mai atrăgătoare. Aceşti primi paşi vi se vor părea, poate, copilăreşti şi condescendenţi — exemplele sunt, nimic de zis, înviorător de absurde, însă au fost toate, cu credulitate şi mare aplomb, promovate în mijoacele populare de informare în masă. Ne vom apleca asupra atracţiei exercitate de poveştile cu parfum de ştiinţă despre trupurile noastre şi asupra confuziei pe care o pot produce. Ne vom îndrepta apoi spre homeopatie, nu fiindcă ar fi importantă sau periculoasă — nu e — ci pentru că este modelul ideal pentru a învăţa despre medicina experimentală: pilulele homeopatice sunt, până la urmă, mici dropsuri de „zahăr“ ce par să funcţioneze, aşa că întruchipează tot ce trebuie să ştiţi despre „teste corecte“ şi despre cum putem fi induşi în eroare şi făcuţi să credem că orice intervenţie e mai eficientă decât este de fapt. Veţi învăţa tot ce e de ştiut despre ce înseamnă un experiment reuşit şi despre cum să vă prindeţi când aveţi de‑a face cu unul eronat. Ascuns în fundal se află efectul placebo, probabil cel mai fascinant şi mai puţin înţeles aspect al vindecării umane, care depăşeşte cu mult o biată pilulă cu zahăr: e contraintuitiv, e straniu, e povestea adevărată a 12 PSEUDOŞTIINŢA BEN GOLDACRE vindecării minte‑corp şi e cu mult mai interesant decât orice modele energetice cuantice cu închipuite efecte terapeutice. Vom trece în revistă dovezile privitoare la puterea sa şi veţi avea ocazia să trageţi singuri concluziile. Ne mutăm apoi către o miză mai mare. Nutriţioniştii practică, de fapt, terapii alternative, însă au reuşit cumva să se prezinte public drept bărbaţi şi femei de ştiinţă. Erorile lor sunt mult mai interesante decât ale homeopaţilor, fiindcă au un grăunte de ştiinţă adevărată în ele; asta le face nu doar mai interesante, ci şi mai periculoase, deoarece adevărata ameninţare ce vine din partea acestor persoane prea pline de zel nu e că le‑ar putea muri clienţii — se mai întâmplă, rar, şi asemenea cazuri, dar ar fi lipsit de delicateţe să facem tam‑tam pe aspectul ăsta —, ci că subminează sistematic înţelegerea publicului în ce priveşte chiar natura dovezilor.