Ce trebuie spus despre disperare este că te face mult mai receptiv la nou. Eu chiar pot să văd câteva aspecte pozitive în apartamentul ăsta. Mucegaiul viu colorat de pe peretele din bucătărie se va curăța, cel puțin pe termen scurt. Salteaua murdară poate fi înlocuită destul de ieftin. Și în mod cert, ai putea să susții că ciupercile care cresc în spatele toaletei aduc locului o atmosferă proaspătă, de aer liber. Cu toate acestea, Gerty și Mo nu sunt disperați și nu încearcă să gândească pozitiv. Le-aș descrie expresiile ca „îngrozite”. — Nu poți locui aici. Aceasta e Gerty. Își ține cizmele cu toc apropiate și coatele strâns lipite de corp, de parcă ar încerca să ocupe cât de puțin spațiu posibil, în semn de protest că încă se mai află aici. Părul îi este strâns într-un coc jos, la ceafă, deja prins cu clame, astfel încât să-și poată pune cu ușurință peruca de avocat pe care o poartă în instanță. Expresia ei ar fi comică, dacă nu ar fi în discuție aici viața mea reală. — Trebuie să existe și alte locuri care să se încadreze în buget, Tiff, zice îngrijorat Mo, apărând pe neașteptate din debaraua centralei termice, pe care tocmai a examinat-o. Pare chiar mai neîngrijit decât de obicei, ajutat de pânza de păianjen ce-i atârnă acum din barbă. Ăsta e chiar mai rău decât cel pe care l-am văzut aseară, oftează el. Mă uit în jur după agentul imobiliar; el, din fericire, e suficient de departe încât să nu ne poată auzi, fumează pe „balcon” (acoperișul lăsat al garajului vecin, în niciun caz proiectat pentru a se merge pe el). — Eu nu mai vreau să văd niciun coteț dintr- ăsta, mi-a ajuns, spune Gerty, aruncând o privire la ceas. E opt dimineața – ea va trebui să fie la Tribunalul din Southwark la nouă. Trebuie să existe o altă opțiune. — Cu certitudine am putea să-i facem loc la noi, nu? sugerează Mo, probabil pentru a cincea oară de sâmbătă încoace. — Sincer, vrei să termini cu aiurelile? izbucnește Gerty. Asta nu e o soluție pe termen lung. Iar ea ar trebui să doarmă în picioare pentru a încăpea oriunde ar fi. Îmi aruncă o privire exasperată. Nu puteai să fii mai scundă? Am fi putut să te punem sub masă, dacă aveai mai puțin de un metru șapteșcinci.